Foto: Barna Nemethi

În jurul orei 6, coloana de protestatari pornită din Piața Victoriei ajunge în Piața Constituției. Peste zece mii de oameni iau parte la marșul de a înconjura Casa Poporului.

Drumul e lung, se merge încet, și îmi imaginez că în momentele de pauză dintre discuții-cu-vecinul-de-marș și scandări, fiecare apucă să se gândească și să mediteze un pic.

Un pic după ce înconjorul Casei Poporului trece de jumătate, coloana de oameni descoperă în stânga ei construcția Catedralei Mântuirii Neamului.

Pentru un moment, conversațiile se liniștesc, scandările se întrerup. Oamenii se uită lung în sus la construcție, la schele, la macarale. Apoi își coboară privirea și merg câțiva pași îngândurați. Unii ridică din umeri, singuri, fără să vorbească cu cineva. Alții încep din nou să scandeze: Uniți! Salvăm! Întreaga Românie!

M-am gândit atunci: cum ar fi dacă acest popor ar ajunge să se mântuiască înainte să fie gata Catedrala?

Cum ar fi, ca la inaugurare, după tot tam-tamul, Patriarhul să deschidă porțile și să fim toți deja mântuiți.

Pentru că dacă treci pe lângă șantierul unei catedrale-de-peste-400-de-milioane-de-euro în timp ce protestezi împotriva corupției și criminalilor din parlament sau guvern, nimeni — dar nimeni! nu poate să-ți spună că nu îți porți crucea.

Cum ar fi, ca până se termină construcția Catedralei, preoții să-și înțeleagă rolul — și spațiul în care el trebuie să se desfășoare?

Cum ar fi ca până se termină construcția Catedralei să ne fi găsit preocuparea de a ne ocupa de societatea noastră? Cum ar fi dacă până atunci am știi ce fel de țară vrem să fim?

Cum ar fi dacă azi la proteste am împărții colivă și am ține doliu? — ca să fim siguri că o Românie a murit. Și cum ar fi daca azi la proteste am fluiera, dansa și am cânta imnul țării? — pentru că o altă Românie s-a născut.

Add comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Barna Nemethi