Cred că dacă mai stăteam puțin, mă arestau.

Astăzi am început să lucrez la un material despre Irina Zamfi de la ActiveWatch, care urmărește atent deciziile Primăriei și încearcă de două luni să participe la ședințele Consiliului General. Până astăzi, i-a fost refuzat constant accesul din motive pe care ea le consideră abuzive.

Pentru că îmi doream și eu la rândul meu să experimentez cum e când ești un simplu cetățean care vrea să participe la asemenea întâlniri oficiale ale aleșilor săi locali, care adesea o dau într-o mahala de toată splendoarea, am făcut și eu cerere să asist la ședința de azi.

Un troll frumos cu chipul Irinei peste fețele celor cinci care o flanchează pe Gabi Firea. Via contul de Facebook al Irinei Zamfi, după ce n-a fost lăsată de circa 8 ori să participe la ședințele de Consiliu.

M-am întâlnit cu Irina Zamfi în fața primăriei. Ei îi comunicaseră deja că nu a fost “admisă” pe listă. C-o falcă-n cer și una-n pământ, m-am dus și eu la polițistul de serviciu. După ce a stat o secundă întors cu spatele și a verificat, chipurile, o listă cu 40 de oameni, maximul permis din partea poporului în sala de consiliu, mi-a spus că nu sunt nici eu admis.

Nu m-am lăsat. Contrariat de viteza cu care a verificat cei 40 de oameni de pe foi (ce ochi de șoim trebuie să ai ca să scanezi tabelele atât de repede?), l-am rugat ca dacă sunt cetățeni care s-au înscris și nu s-au mai prezentat, să ne cheme pe noi, că intrăm bucuroși. Nu, nu, au venit toți cei 40 de înscriși. Eram de o oră acolo, nu înțelegeam în creierii cărei dimineți au venit acești 40 de oameni, dar exact când mă convingeam să nu devin paranoic excesiv, au început să apară mai mulți consilieri USR, care au recunoscut-o pe Irina. Unii au arătat empatie, ne-au încurajat cu ceva de genul:

Stați liniștiți, sunt trecuți angajații pe locurile de cetățeni și apoi spun că aveau treabă cu ordinea de zi, ca să fie acoperiți în caz că-i dă cineva în judecată.

Teoria mi s-ar fi părut sci fi mai de mult, dar de când cu noaptea ca hoții, m-am abrutizat în fața contextelor astea. La scurt timp, Irina a primit un telefon de la o amică de la un alt ONG, care reușise să intre și o văzuse pe listă. Fusese admisă. De fapt, fusesem admis chiar și eu. O bucurie mare, mai ales pentru Irina care se străduia de mult să pătrundă în mrejele primăriei capitalei. ‘Duamnei primării’, cum îi spune ea.

Înainte să înceapă ședința am tras niște cadre cu Irina prin sală, i-am pus câteva întrebări, ne vedem în curând să mai povestim, o să iasă un material frumos, îl lansăm în curând, stay turned.

Circul de azi din Consiliu l-ați putut urmări în mai multe live-uri, în caz că v-au ținut ficații, dacă nu, e atât de dezolant că puteți să vă lipsiți. E cu consilieri care-și smulg telefoanele unii altora, își trag foi în cap, se acuză de prostituție. De vise rele, dar pe banii dumneavoastră.

Așadar, cam așa a fost cu oficialitățile, să revin la experiența mea pe persoană fizică, de cetățean “admis” la o ședință din primărie.

Ex abrupto: a fost tulburător și nu sunt ironic. Am fost tras pe rând la răspundere de diverși polițiști, în civil și-n uniformă, camera cu care filmam a fost lovită de două ori, cineva striga să mi se șteargă cardul cu care am filmat. S-a întâmplat totul pe șușoteală, atât de rapid, că abia după am reușit să înțeleg ce se întâmpla acolo.

Am filmat diferite momente și nu a avut nimeni nicio problemă cu asta. Ședințele se transmit și live pe internet, ar fi fost chiar culmea, iar ca să clarificăm din capul locului: ai voie să filmezi ca cetățean într-un asemenea context, am citit legea, am întrebat juriști care o înțeleg mai bine ca mine, au confirmat parțial și unii din polițiștii mai coerenți cu care am vorbit la fața locului. Așa, asta ca să ne luăm de-o grijă și să privim spre cele ce urmează c-o minte limpede.

Totuși, simplul meu gest de a filma diverse chestii care se întâmplau într-un spațiu public m-a teleportat în mijlocul unei diversiuni tare dubioasă.

Cum stăteam eu pe rândurile de scaune destinate cetățenilor, ca un cetățean onest ce sunt, am putut să văd că la ușă se întâmpla un conflict. Un alt cetățean nu era lăsat să intre la ședință. Cum sunt sensibil la chestiunea drepturilor omului, m-am gândit să filmez secvența. Atât mi-a fost. Se pare că nu aveam voie să filmez spre ușă, doar spre doamna primar.

Nu e nimic de filmat la ușă, mi se spunea, nu e nimic de văzut, nu e niciun conflict, să-mi văd de treaba mea, să mă așez cuviincios pe locul din care am venit. Am aflat ulterior că la ușă era Nicușor Dan, președintele USR, care încerca să intre în sală și nu era lăsat, iar conflictul a apărut prin toată presa. Mă rog, n-am înțeles de ce nu mă lăsau să-l înregistrez pe Nicușor din sală în timp ce se chinuia să intre, când oricum se trăgea și din partea cealaltă, dar dialogul pe care l-am avut cu o doamnă care încerca să mă oprească să filmez poți să-l urmărești aici. Am filmat până m-au obligat să opresc camera.

Pe scurt, ce se întâmpla la ușă și n-ai apucat să vezi în înregistrarea mea e așa: președintele USR dorea să ia cuvântul invocând o lege care-i dă voie să participe la ședințele Consiliului General în calitate de parlamentar. Voia să vorbească despre cele 10 firme pe care PMB dorește să le înființeze și despre consilierii USR încă nevalidați de comisie.

După ce am oprit camera a părut, pentru scurt timp, că oamenii s-au lămurit că și ușa e tot în sala de ședințe și că e ok să filmez un conflict dintr-un spațiu public. Apoi, dintr-o dată, totul a escaladat. Doamna care se vede clar în filmare că-mi lovește cameră de două ori a transformat, cu ajutorul colegilor din jur, tot episodul (în care ea nu m-a lăsat să filmez o ușă) într-o situație în care… eu am filmat-o pe ea fără acordul ei. În apărarea ei a sărit o altă “colegă” (n-am înțeles dacă erau colege la primărie, că n-au vrut să ne cunoaștem) și, pe rând, mai mulți polițiști în civil și în uniformă. Dintr-o dată mă transformasem într-un violator al dreptului privat la imagine al unei femei aflate într-un spațiu public, care mi-a lovit camera cu care înregistram, deși se vede clar ce făceam când sunt interpelat. În fine.

Am explicat că nu face obiectul interesului meu s-o filmez pe doamna în roșu și că unicul motiv pentru care am făcut-o, a fost pentru că mi s-a adresat în felul ăla în timp ce făceam altceva. Unii polițiști păreau că înțeleg, alții nu, unii îmi ziceau să stau jos și să filmez doar spre doamna primar, alții că să nu mai filmez deloc, că poate-mi pică un cetățean în cadru și n-am acordul lui.

Pe fundal, cealaltă tipă, colega doamnei în roșu, le spunea polițiștilor să-mi șteargă cardul. Repeta într-una:

“A filmat-o pe colega mea fără acordul ei, a filmat-o pe colega mea fără acordul ei”

Deși singura filmare în care apare colega ei ați văzut-o și voi și e clar în ce context e făcută.

Și pe mai departe, în timp ce scriam un mesaj pe telefon, am agitat-o iar pe doamna care ceruse să-mi fie șters cardul. I-a zis unuia dintre polițiști “uitați, îmi face poze”. Am întors telefonul, a văzut că tastam și a părut să se liniștească temporar. N-o pozam, what a relief.

După asta, a venit la mine domnul Carp de la Poliția Locală, singurul dintre cei care m-au mustrat pe acolo și care a binevoit să facem și cunoștință. Mi-a cerut să vin într-un separeu să mă țină la o vorbă, între patru ochi.

M-am uitat spre Irina Zamfi și am întrebat-o ce să fac. E de la ActiveWatch, mi-am zis, sigur știe mai bine ca mine în situațiile astea. Mi-a zis să nu iau camera cu mine și așa am făcut. Și eu mă temeam c-o să-mi ceară să șterg ce filmasem, cum tot insista tipa aia.

Domnul Carp m-a dus într-un cotlon din spatele sălii, unde mi-a ținut un instructaj despre ce uși avem voie să filmăm în sala de Consiliu și ce nu, că să n-o mai filmez pe doamna în roșu (da, din nou cu doamna în roșu), doar că faza mai amuzantă a fost că în timpul discuției ăsteia în care eram certat ca la careu în școala generală, a apărut, tiptil, un tip care făcea un live pe Facebook.

Domnul Carp l-a izgonit rapid, hai, hai, mergi mai încolo, ce cauți aici, ce treabă ai aici. Apoi mi-a zis și mie să mă duc la locul meu. Înainte să plec a mai intervenit o dată doamna care insistase să-mi fie șters cardul, n-am reținut ce-a zis, dar am profitat de ocazie să mai încerc o dată s-o fac să se prezinte.

Au sărit vreo trei în ajutorul ei: “Ce vă interesează” și “este măritată, să știți”. Am spus că mă interesa să aflu cu cine am vorbit, mai mult ca să știu dacă este angajată în primărie. Mi s-a spus:

“Da’ ce, cereți numele oricărei persoane care vă vorbește?”

Cam atât. Între timp încerc să aflu ce funcții ocupă doamnele agresive, sper să am sorți de izbândă.

A fost frumos rău ca cetățean la primărie. Cre’că mă mai duc, deși la ce tupeu au, data viitoare mă arestează direct.

Pentru mai mult insight-uri cetățenești despre activitatea primăriei urmărește site-ul www.dinprimarie.ro sau profilul de Facebook al Irinei Zamfi.

Pe Gabriel poți să-l urmărești și aici.

Urmărește Brrlog și pe Facebook.

Add comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Gabriel Sandu