Un editorial de opinie despre cum pe 27 martie a fost așa numita sărbătoare mondială a teatrului și la nici trei zile după avem motive să păstrăm un moment de reculegere pentru teatrul românesc.

Cred că ceea ce s-a întâmplat astăzi la Teatrul Excelsior este extrem de grav și cred că trebuie să vorbim despre asta direct, fără mânuși.

Teatrul Excelsior a refuzat difuzarea, în cadrul unui eveniment al revistei DoR, unui montaj de 4 minute în care erau ilustrate protestele din februarie 2017. DoR a refuzat la rândul ei să accepte ideea de a renunța la imagini și a amânat evenimentul, urmând să-l organizeze într-o altă locație.

Am discutat telefonic cu managerul general Adrian Găzdaru și cu directoarea artistică Maria Rotar și sunt profund îngrijorat de integritatea profesională a acestor doi oameni. De viziunile artistice nici nu mai vreau să vorbesc, că nu prea fac subiectul discuției de acum, oricât ar încerca ei să ne convingă că nu e o decizie luată de frica Primăriei, în subordinea căreia se află, ci o decizie de atribuții.

Din punctul meu de vedere, grava problemă începe din momentul în care și Adrian Găzdaru și Maria Rotar au recunoscut, pe rând și textual, că nu au văzut video-ul care a dus la această neînțelegere. Găzdaru a spus că a fost o decizie a lui Rotar în care el are „toată încrederea”, iar Rotar a spus că au sesizat-o mașiniștii și sunetiștii, care, văzând ce se întâmpla pe scenă au venit alarmați s-o întrebe:

„Doamnă, noi avem voie să facem propagandă politică?”

Atunci Rotar a luat legătura cu cei de la Decât o Revistă și le-a cerut să renunțe la momentul respectiv. Iată și video-ul care a îngrijorat etic angajații Excelsiorului:

Și Găzdaru și Rotar consideră că montajul cu protestele pe care nu l-au văzut nu este „artistic” și nu se încadrează în atribuțiile „culturale” ale instituției. Practic, au făcut conform expresiei „a semna ca primarul”, ceea ce, după cum vom vedea în acest context, ar putea fi chiar amuzant, dacă n-ar fi de-a dreptul trist.

Din punctul lor de vedere, montajul pe care nu l-au văzut (scuze, dar nu pot să mă satur de asta) face „propagandă” politică, iar ei nu cu asta se ocupă. Ei dau sala pentru evenimente mult mai culturale, întâlniri ale elitei artistice — cum ar fi, probabil, nevinovatele adunări ale Partidului Social Democrat, unde nu s-a întâmplat nimic politic.

Să amintim dintre ele:

Partidul Social Democrat

Mă întreb, oare personalul tehnic, când a pus luminile la evenimentul de campanie PSD, a fugit alarmat și atunci către directoarea artistică s-o întrebe:

„Doamnă, noi avem voie să facem propagandă politică?”

Teatrul Excelsior este subvenționat de Primăria Muncipiului București, practic de la platanele Gabrielei Firea, care nu de puține ori și-a arătat dezaprobarea față de protestele din Victoriei. Să aibă vreo legătură asta cu refuzul directorilor de a difuza acel video?

Acum, ideea e simplă. Dacă celor doi directori le-a dictat „conștiința artistică” să refuze difuzarea acestui video, este foarte trist, pentru că dovedesc o înțelegere limitată a ceea ce înseamnă teatrul și arta în general.

Există conceptul de artă politică, în care sunt folosite elemente reale din actualitatea socială. Este profund lipsit de respect pentru vremurile pe care le trăim ca o instituție subvenționată din banii noștri să aibă în fruntea ei persoane care nu înțeleg, nici măcar tangențial, aceste concepte.

Iar dacă ei au făcut asta de teamă să nu le sară PSD-ul în cap sau au răspuns, efectiv, la un ordin, e o decizie la fel de… deprimantă.

În cazul ăsta, eu, dacă aș fi fost în locul Mariei Rotar, mi-aș fi dat demisia în secunda doi. De la managerul general Găzdaru, după discuția telefonică de azi, chiar nu mai am nicio așteptare.

În conversația de astăzi, pe firul logic al difuzării unui video de la protestele din februarie, Găzdaru m-a întrebat dacă eu, personal, „aș fi de acord să văd pe scenă un act sexual neacoperit artistic”. Comparația e hilară, știu, și arată că pentru el difuzarea unor scene de protest e corespondentul unei scene de sex explicite (?!).

Un side info pentru dumnealui este că există artă foarte valoroasă cu conținut sexual explicit, care marcată cu avertizor de vârstă corespunzător, a funcționat chiar și la noi (realizată prin teatre mai avangardiste, de către prestigioși regizori).

Să fie ăsta unul din multele efecte ale noului primar al Bucureștiului asupra instituțiilor de cultură?

Întreb asta și fiind încă sub imperiul unei experiențe subiective de ieri, în care aceeași primărie era preocupată ca ședințele publice să fie mai degrabă fortărețe intimidante, decât întâlniri optimizate pentru interesul cetățeanului care le dă bani. Și, desigur, nu pot să uit că vorbim de aceeași primărie care i-a dat Rodicăi Popescu Bitănescu 48.000 de euro ca să joace de cinci ori în București niște comedii bulevardiere, dupa ce aceasta i-a cântat ode pe la Antena 3 doamnei Firea.

Iată mai jos și poziția oficială a teatrului Excelsior.

Toate cele bune și jos cenzura!

Încă o dată, vă las cu doamna Firea, pe vremea când la teatrul Excelsior se țineau, totuși, niște frumoase evenimente politice.

Partidul Social Democrat

 

Add comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Gabriel Sandu