Saving Timelines s-a născut ca o măsură de backup a textelor de opinie revizitabile, în urma obsesiei unuia dintre editorii noștri cum că internetul va imploda într-o bună zi, iar cloud-urile de date se vor evapora ca serverele de la începutul anilor 2000.

Textul Saving Timelines de astăzi îi aparține lui Laurențiu Dincă, student la Comunicare Politică în Cluj. El a scris despre un partid politic din Slovacia care, după ce a decis să se poziționeze împotriva unui referendum homofob, și-a dublat scorul obținut la primele alegeri.


„Neoprotestanții din SUA și-au găsit rapid un nou câmp de luptă, unde să încerce să impună ce nu au reușit la ei acasă: interzicerea căsătoriilor gay, interzicerea avortului, impunerea religiei în școli, negarea drepturilor egale dintre bărbați și femei etc. Noul câmp de luptă pentru biserica evnaghelistă ameriană e Europa de Est. Ce vedem în România prin intermediul Coaliției pentru Familie, a fost deja realizat în Slovacia, Croația, Macedonia.

Exemplul Slovaciei este cel mai elocvent. La fel ca în România, și în Slovacia am avut în 2015 un „Referendum pentru familie”, inițiat de „Alianța pentru Familie” (Aliciancia za rodinu), o adunare de ONG-uri dubioase, cu sprijin enorm venit din partea bisericii catolice. Așa au reușit să adune 400.000 semnături, cu 50.000 mai mult decât necesar, fiind implicați peste 3.000 voluntari — cei mai mulți din rândul bisericii. Deși „Alianța pentru Familie” a încercat să se brenduiască drept o organizație civică, sprijinul bisericii catolice a fost semnificativ: preoții locali au adunat echipe de voluntari, înalții prelați au avut poziții publice, înainte cu o săptămână de referendum a fost citită o scrisoare foarte dură în toate bisericiile din țară, unde era criticată ceea ce ei numeau „cultura morții” — pentru ei tot ce înseamna activitățile pro-LGBT, educația sexuală în scoli și „propaganda occidentală împotriva valorilor tradiționale” reprezenta „cultura morții”. În aceeași scrisoare erau denunțați și toți promoterii „culturii morții”. Asta se întâmpla în biserici.

foto via http://www.alianciazarodinu.sk/

De altfel, pentru mai bine de patru luni, întreaga opinie publică a fost acaparată de acest subiect. Pentru cine crede că vom scăpa, se înșală. La TV, campania electorală s-a desfășurat relativ decent, televiziunile oferind spații largi pentru dezbateri. Dar resursele „Alianței pentru Familie” au fost uriașe. Întreaga Slovacie a fost împânzită de panouri publicitare, bannere, pliante, filmulețe etc. Ca și în România, ei au spus că vor să asigure o măsură de protecție împotriva unui asalt al homosexualității asupra valorilor tradiționale. Minoritatea sexuală a fost principala țintă. Ei erau făptașii. Erau cei care atacau spiritul Slovaciei. Au fost puși la zid și a trebuit să apere, deși, la începutul campaniei, nu voiau să intre în dezbatere și nici nu aveau forța financiară pentru a contracara întrega propagandă a „Alianței” pusă în mișcare. O altă tactică de campanie folosită de „Alianța pentru Familie”, a fost să introducă o spaimă colectivă și să mute discuția pe adopții din partea cuplurilor homosexuale. Au realizat și un clip de campanie dur, refuzat de televiziuni. Cumva, acest populism dus la extrem, mai mult i-a încurcat. Adopțiile făcute de cuplurile de același sex nu erau susținute nici de comunitatea LGBT, nu mai vorbim de polticieni, iar majoritatea știau asta.

În plus, pe finalul campaniei, unele televiziuni au început să se opună pe față inițiativei „Alianței pentru Familie”. Aproape toate dezbaterile au fost pierdute de tabăra „pro” referendum, experții invitați de televiziuni fiind mult mai bine pregătiți și demontând toate argumentele taberei homofobe. Campania a avut și două fețe: una oficială, asumată de „Alianță” și alta dură, cu amenințări, mesaje homofobe etc, neasumată.

Ca și în România, aproape toate partidele au preferat fie să nu aibă o poziție privind acest referendum, fie să îl susțină. Un singur partid a ieșit din linia tuturor celorlalte partide. Chiar dacă la început nu s-a opus ferm referendumului, SaS — Freedom and Solidarity, partid liberal, care promovează libertatea economică, individuală, asumându-și inclusiv legalizarea drogurilor ușoare și fiind principalii promoteri ai societății deschise. Partidul și-a început lupta cu ajutorul Facebook-ului, fiind principalul lor canal de comunicare la primele alegeri la care au participat, în 2010.

 

Așadar, SaS a fost SINGURUL partid împotriva referendumului. La alegerile parlamentare din 2016, organizate la doar un an după referendumul de modificare a Constituției, SaS reușeste să obțină un scor dublu față de precedentele alegeri la care participase. Astfel, în 2016 devine al doilea partid din Slovacia, cu 12.10%, față de 6,66% (al șaselea partid) cât obținuse în 2014. Aviz direct pentru USR.

Pentru a se adopta referendumul, era nevoie de o participare de 50% +1. Campania anti-referendum a fost una de boicotare. Prezența a fost de 21,41%. Au participat 944,674 cetățeni, din cei 4,4 milioane înscriși pe listele electorale. Toată lumea a fost puțin surprinsă de rezultat: sondajele preconizau o prezență de 34%, iar liderii „Alianței”, după sumele imense investite, se așteptau totuși să atingă 50%. Ghinion. La finalul Referendumului, putem spune că a fost victoria tuturor celor care nu s-au prezentat la vot , victoria de moment a minorităților sexuale și victoria democrației, protejarea unei minorități împotriva tiraniei majorității.

protest de stradă al Alianței pentru Familie http://www.alianciazarodinu.sk/

Rezultatul referendumului poate fi intrepretat și drept o scădere a popularității forțelor conservatoare chiar și în societățile din Europa de Est. În Slovacia, de exemplu, cea mai mare prezență la vot a fost în mediul rural, în nordul și nord-estul țării. În mediul urban prezența a fost mult mai scăzută, iar în capitala Bratislava cea mai scăzută prezență din țară. În capitală și în zonele urbane, SaS — singurul partid de opoziție la referendum, avea să obțină cele mai bune scoruri anul viitor, la alegerile parlamentare. Astfel, este de remarcat cum mediile urbane sunt o contrapondere la conservatorism. Iar demografia Slovaciei nu ajută prea mult forțele conservoare. La fel ca în România, unde tot mai mulți migrează către oraș și se integrează acolo. E un trend clar și trebuie urmat.

Marea problemă a fost că în timpul referendumului „Alianța pentru Familie” a primit donații mari de la mulți oameni, bani cu care și-au finanțat site-uri obscure, de propagandă homofobă. În timpul referendumului, ținând cont de mass-media centrală nu prea prietenoasă cu Alianța, aceste site-uri au fost folosite drept sursă alternativă de informații. Climatul de homofobie agresivă, ură către minoritatea sexuală, era deja instalat. „Alianța” s-a folosit de acel milion de voturi, 20% prezența, și pentru a incerca să își implementeze platforma conservatoare prin intermediul politicienilor. Iar 20% nu e chiar de evitat. La doar câteva luni de la referendum, reușesc să mobilizeze 70.000 oameni la „Marșul pentru Viață” — care susținea interzicerea avorturilor, știm povestea din România. Apoi au inițiat un set de recomandări pentru „apărarea familiei”, care a fost înmânat politicienilor. Idei și legi conservatoare. Au inițiat și o petiție pentru a scoate Slovacia dintr-un protocol internțional. În orice caz, „Alianța” a devenit o forță conservatoare, care a continuat să promoveze o cultură a intoleranței, urii și homofobiei. Totul sub numele „conservatorismului”, al „apărarii tradițiilor.”

La fel ca în Slovacia, sper ca mass-media de la noi să apere drepturile omului. La fel ca în Slovacia, sper să existe măcar un partid care se va opune direct acestor oameni. Electoral acel partid va avea numai de câștigat. Sper ca oamenii să înțeleagă pericolul pentru democrație și să boicoteze referendumul. Ei vor întâlni furia și ura acestei Coaliții în campania ce urmează. Așa sunt croiți ei. Să împăștie ură. Nu vom scăpa.


Pe Laurențiu Dincă îl poți urmări și aici.


Add comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Redactie

Brrlog este o publicație de jurnalism explicativ și satiră culturală. Sau jurnalism cultural și satiră explicativă, încă nu e clar.