În fața guvernului, s-a strigat demisia premierului, s-a auzit zăngănitul sticlelor cu pietricele pe care unii le țineau amintire de la protestele din 2013, a fost fluturat steagul cu imprimeu “Roșia Montană”. Au lipsit doar vreo 10 mii de oameni.

După ce protestele pentru salvarea Roșiei Montane au generat în 2013 cele mai mari manifestații post 90, acum au mobilizat sub 1000 de oameni.

Dacă ne uităm la protestele lansate din 2012 (an în care românii au început să iasă în stradă după două decenii de democrație pasivă), reiese că cea mai bună mobilizare a fost șocul moral cu sfidarea dată la maxim.

Primele proteste masive pentru oprirea unor eventuale exploatări de la Roșia au izbucnit după ce Victor Ponta, care se declara protector al regiunii, a ajuns premier și a făcut un salt brusc în cealaltă tabără: a lansat o lege menită să permită exploatarea aurului—și odată cu asta distrugerea a patru munți și crearea unui imens lac cu cianuri.

Acum, intenția premierului de a încheia un acord cu Gabriel Resources (compania care dorește exploatarea) vine doar ca “încă o porcărie făcută de guvernul PSD”.

Intrăm oare într-o perioadă de amorțire, ca în “Rinocerii” lui Eugen Ionesco?

Cum a arătat prima zi de proteste

O parte din activiști și-au dat întâlnire la Universitate, punctul central al protestelor din 2013, pentru a-și fabrica pancartele.

De pe la ora 18 și un pic, duba de jandarmerie s-a așezat să îi aștepte. De partea cealaltă a fântânii stăteau jurnaliști din presa alternativă. Toți au început să îi filmeze peactiviștii când s-au pus pe treabă.

Mihai Tudose (actualul premier) a spus că vrea să retragă dosarul Roșia Montană de la UNESCO și să modifice Legea Minelor, indicii că urmează să permită Gabriel Resources exploatarea zonei. Fiindcă presiunea publică din 2013 a oprit lansarea exploatării, Gabriel Resources a dat în judecată statul român pentru compensații de 4,4 miliarde de dolari — iar acum guvernanții fac să pară că România riscă să plătească asta prin includerea Roșiei în UNESCO. Poți citi aici care ar fi posibilele motive pentru a retrage Roșia din UNESCO acum și de ce asta nu e în regulă.

Când încerca să explice de ce nu este bine ca Roșia Montană să fie inclusă pe lista patrimoniului UNESCO, premierul Tudose a spus: „Putea să o declare protejată (…), pe la noi prin casă şi noi o protejam, noi o deprotejam şi mai ziceam că acolo trăieşte ultima libelulă din specia ei şi după aia, la un moment dat, constatam că libelula nu mai e şi n-a lăsat moştenitori”.

Câțiva protestatari i-au construit o libelulă și au dus-o în fața guvernului.

Iată ce zice despre includerea în UNESCO fostul Ministru al Culturii, Corina Șuteu, care a reușit să depună dosarul pentru Roșia Montană în timpul guvernării tehnocrate:

Am depus dosarul Roșia Montană la UNESCO fiindcă așa cere legea română, ca și acordurile internaționale semnate de țara noastră (…) Recunoașterea internațională a valorii universale a patrimoniului național face parte dintre îndatoririle impuse de lege și detaliate în convenția UNESCO, parafată de România alături de alte 194 de state ale lumii. Roșia Montană este o localitate istorică de importanță globală, aflată pe lista celor mai periclitate șapte situri din Europa (https://goo.gl/aCQuBP) și din lume (https://goo.gl/3Mb2HV)”.

Pe Corina Șuteu am văzut-o în aceasta seară printre manifestanți.

Iată cum a arătat seara lui 1 septembrie, prin lentila colegei noastre, Oana Dorobanțu:

Add comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Laura Ștefănuț