Partidul vrea mai multe filme despre daci și mai puține despre realitatea autohtonă, așa cum o văd regizorii noului val românesc. Pentru asta, Ministerul Culturii a pregătit o nouă Ordonanță de Urgență, iar ca situația să fie confuză până la capăt, au amestecat în ea impunerea unor teme naționaliste care au scandalizat breasla de film, cu o relaxare fiscală care ar veni în întâmpinarea nevoilor producătorilor.

Ministerul Culturii intenționează să modifice, printr-o ordonanță de urgență, reglementările actuale din cinematografie prin crearea unei „noi arii tematice”, cu intenția de a păstra „identitatea spirituală și cultura națională”. Am stat de vorbă cu mai mulți regizori și oameni de film și am încercat să deslușesc motivele adevărate din spatele acestei inițiative legislative.

Cei mai mulți oameni de film s-au arătat consternați de noile prevederi și avertizează asupra pericolului „sifonării de bani publici spre proiecte cinematografice menite să alimenteze o formă de naționalism gregar”.

Ministrul Culturii crede că Sadoveanu și Călinescu vor aduce românii înapoi în sălile de cinema

Pe scurt, ordonanța de urgență aflată acum pe masa ministrului Culturii Lucian Romașcanu își propune să schimbe legea actuală — respectiv OG 39/2005 — prin trei modificări esențiale: mărirea salariilor angajaților Consiliului Național al Cinematografiei (CNC), extinderea perioadei de rambursare a creditelor pentru realizarea de producții cinematografice de la 10 la 20 de ani și crearea unei „noi arii tematice” în cinematografia românească, cu intenția de a păstra „identitatea spirituală și cultura națională”. Prețul patriotismului cinematografic, conform impactului estimat în draft-ul ordonanței, este de aproximativ 570 de mii de lei (puțin peste 1.250.000 de euro) pe o perioadă de 5 ani. Inițiatorii ordonanței susțin că răspund „cererii și interesului manifestat de publicul cinefil, dar și al industriei din domeniu.”.

Adică nu ei sunt cei care vor să vadă filme despre Sadoveanu, George Călinescu sau Nicolae Grigorescu (exemple date chiar de ministrul Romașcanu), ci românii ar fi însetați să vadă acest gen de ecranizări.

Ministerul nu oferă niciun fel de explicații cu privire la modul în care a ajuns la această concluzie și cum și-a dat seama ce vor românii când vine vorba de noi producții cinematografice autohtone. Pur și simplu crede că așa e mai bine și se rezumă la a invoca numărul de spectatori scăzut de la filmele românești. Spre exemplu, în 2016, producțiile de la noi au vândut doar 459.053 de bilete față de cele 11.163.351 de la filmele americane.

Da, ați citit bine. Nici 5% dintre români nu au dat bani pe bilet ca să vadă un film românesc, iar soluția celor care finanțează cinematografia românească pentru a atrage publicul în sălile de proiecție e să investească în producții despre Sadoveanu și Călinescu.

Ce gen de filme ar putea beneficia de pe urma ordonanței

Sub demersul păstrării „identității naționale” se ascund monștrii sacri ai cinematografiei românești. Unul dintre cele mai recente proiecte de acest gen aparține regizorului Cristian Comeagă, cunoscut pentru trailer-ul filmului aflat încă în faza de proiect intitulat „Românii — povestea unui neam”, un fel de combinație de documentar a la Morgan Freeman și filmele ceaușiste gen „Dacii” sau „Mihai Viteazul”. Regizorul își propune, nici mai mult nici mai puțin, să explice etnogeneza poporului român din timpuri imemoriabile „până la revoluția din 1989”. Despre subiect au scris, la momentul apariției trailer-ului, jurnaliștii de la VICE.

L-am contactat pe Cristian Comeagă, care s-a arătat încântat de noile schimbări legislative.

„Foarte frumos ca intenție. Numai un nemernic poate să spună că nu e bine să existe filme despre cultura națională. Filme despre cultura noastră, legate de momente istorice nu e bine să existe?”, se întreabă, retoric, regizorul.

Comeagă nu e de acord cu felul în care se fac filme românești la ora actuală și consideră că ele sunt favorizate atunci când vine vorba de finanțări din bani publici, strict pentru că au potențial să câștige premii la marile festivaluri de film din Europa și nu numai.

„Ce, trebuie sa facem numai filme despre personaje din astea care se târâie în papuci din bucătărie în holul blocului? CNC-ul favorizează filmele care au potențial de a merge la Cannes. Legislația e făcută în exclusivitate pentru genul ăsta de cinema”.

Dacă Ordonanța trece, sunt mari șansele ca regizorul să-și vadă proiectul cinematografic realizat și asta cu o contribuție generoasă din partea statului român.

Ordonanața care, pe deoparte, oferă cineaștilor o relaxare fiscală, iar pe de alta le impune teme naționaliste

PSD-ul reușește paradoxul ca, în același proiect, să aducă măsuri de relaxare a rambursării creditelor oferite oamenilor de film, pe care voci din industrie le-au apreciat, cu impunerea unor tematici naționaliste, față de care și-au arătat îngrijorarea majoritatea celor cu care am discutat.

De exemplu, Vlad Alexandrescu, fostul ministrul al Culturii din guvernul tehnocrat, e de părere că banii vor fi dați cu dedicație și nu se sfiește să pomenească numele lui Comeagă, pe care îl consideră un regizor „fără nicio șansă de competitivitate”.

„E sinistru! Această ordonanță răspunde cerințelor unor regizori care nu au nicio șansă de competitivitate de a-și da bani fără niciun fel de concurs. Pe scurt, acest fond tematic va fi creat ca să-i finanțeze filmele lui Comeagă. Se dorește crearea unui fel de Sergiu Nicolaescu 2”, susține fostul ministru al Culturii.

Alexandrescu a inițiat la rândul său o serie de modificări legislative la legea cinematografiei în timpul mandatului său.

„Modificările noastre propuneau categorii de filme — scurtmetraje, filme experimentale și chiar microproiecte pentru regizorii tineri -, dar niciodată nu a fost vorba despre teme impuse, cu atât mai puțin legate de naționalism”. Proiectul a fost dezbătut în Parlament și, conform lui Alexandrescu, a fost „zdrobit” de PSD. Acum, așa cum observă acesta, cu un ministru al Culturii „care pare să fie un adevărat admirator al simpozioanelor despre daci”, proiectele de acest gen par să fi primit undă verde. Rezultatul?

„Producțiile cinematografice finanțate prin această categorie vor fi un kitsch grandios, pompat cu bani de la stat, la care nu se va duce nimeni”, încheie Vlad Alexandrescu.

Despre pericolul impunerii unor teme cu tentă naționalistă în cinematografia autohtonă a vorbit și regizorul Radu Jude, care e de părere că ordonanța are și părțile ei bune, dar crede că statul își depășește atribuțiile prin stabilirea unor direcții în filmul românesc.

„Dacă prevederile legate de rambursarea creditelor și de mărirea salariilor angajaților mi se par în regulă, cea legată de <<filmele tematice>> mi se pare abuzivă. În primul rând, nu e treaba statului să dicteze temele de care se ocupă cineaștii. În al doilea rând, cine decide care este „identitatea spirituală și cultura națională”?, se întreabă regizorul filmului Aferim, o ecranizare ce surprinde viciile și carențele mentalului colectiv românesc încă de acum două secole.

Regizorul e de părere că preocuparea celor care finanțează filme din bugetul de stat ar trebui să fie strict legată de „calitate artistică”. „Asta ar trebui să fie preocuparea Centrului Național al Cinematografiei: găsirea modalităților de a identifica și finanța filmele bune și care pot avea un impact în societate. “

Ceva mai optimist se arată Tudor Giurgiu, regizor și fondatorul festivalului TIFF, care vede un potențial în acest gen de inițiativă legislativă, dar cu rezervele de rigoare.

„De data asta, în mod paradoxal, nu sunt atât de contra definiri unor priorități în cinematografie. Mi se pare important să-ți definești și să ai niște priorități, lucru care în România nu s-a întâmplat niciodată. Dacă mă întrebați pe mine, e o mare aiureală că, de 20 de ani, nu s-a mai făcut niciun film istoric și copiii se uită tot la alea făcute de Sergiu Nicolaescu.” Giurgiu amintește că și alte țări au programe similare și dă exemplul popoarelor baltice, unde astfel de proiecte sunt finanțate de stat. „Popoarele baltice fac la anul 100 de ani. Ei bine, de trei ani au început un proiect prin care fiecare țară baltică finanțează cu 6 milioane de euro aceste filme din cadrul proiectului centenar. Au două-trei ecranizari ale unor mari opere literare autohtone, filme contemporane, câteva documentare, unul-două filme istorice. Deci se poate.”

Întrebarea e dacă și România poate produce astfel de opere cinematografice fără să cadă în plasa naționalismului deșănțat sau al cosmetizării trecutului din dorința de a fi pe placul politicienilor aflați la putere, admiratori ai protocronismul cinematografiei ceaușiste.

„Cred ca greșeala provine de la lipsa de claritate a propunerii. Ar fi trebuit să se spună că sunt eligibile nu doar proiecte care au musai legătură cu istoria neamului, s-ar fi putut lărgi și explica mai clar în ce fel putem vorbi în filme despre identitate. Spre exemplu și filmul MOROMETII 2, la care lucrăm acum, se poate aronda conceptului, fără să fie vreo mare reconstituire istorică”, e de părere Tudor Giurgiu.

Ministerul Culturii nu modifică, ci „corectează”

Într-un răspuns adresat redacției Brrlog, ministrul Lucian Romașcanu precizează că nu este vorba de o „modificare”, ci mai degrabă de o „corectare a unor carențe” a legislației actuale.

„În primul rând trebuie făcută precizarea că această OUG nu modifică ci corectează nişte carenţe pe care legea actuală, respectiv OG 39/2005 le are şi care sunt menite să rezolve problemele urgente care au apărut în ultimul timp, respectiv, imposibilitatea de susținere financiară a producției de film românească dedicată evenimentelor de importanță națională, precum iminenta celebrare a Centenarului Marii Uniri de la 1918”, susține ministrul.

Întrebat ce alte teme consideră Ministerul Culturii că ar putea „păstra identitatea națională”, acesta ne-a enumerat o serie de posibile proiecte cinematografice pe care le consideră demne de finanțat de la bugetul de stat. „Crearea unei secţiuni tematice este necesară pentru a putea marca evenimente cultural-istorice, personalităţi importante din istoria României, exemplu pentru anul acesta este Centenarul Marii Uniri. În 2018 sărbătorim 180 de ani de la naşterea pictorului Nicolae Grigorescu, iar în 2019 se vor împlini 120 de ani de la naşterea scriitorului G. Călinescu, ca apoi, în 2020, să se împlinească 140 de ani de la naşterea scriitorului Mihail Sadoveanu.”

Însă genul aceste „modificare” a legislației îi miroase regizorului Andrei Ujică a „sifonare de bani publici”. Intrigat de propunerea Ministerului, Ujică e consternat de felul în care actuala clasă politică decide ce merită susținut ca proiect cinematografic și ce nu.

„De fapt, noul val din cinematografia românească reușește să surprindă identitatea românească actuală. Și o reflectă așa cum este ea, dezgolită și fără clișee naționaliste ori parti prisuri ideologice. De aici îi vine și succesul de care se bucură de mai bine de zece ani în lume. Dar asta se petrece dincolo de orizontul estetic al establishment-ului politic aflat momentan la putere, acolo unde soarele răsare în dormitoare cu Răpirea din serai pe pereți și apune în televizoare fixate pe canalele trustului Intact. Sub pretextul că aceste filme ar fi anti-românești, fiindcă etalează și defectele neamului, se vehiculează acum crearea printr-o ordonanță de urgență a unei <<noi arii tematice>>, întru păstrarea, vezi doamne, a <<identității spirituale și culturii naționale>>. Întreaga dezbatere despre necesitatea unei astfel de ordonanțe este, în opinia mea, o bătălie pentru bani. E vorba de o sifonare din banii publici către un grup de regizori complet depășiți, care vor să creeze filme pentru un public, care și-a pierdut vederea încă de la revoluție”, susține Ujică.

Drumul ordonanței de aici încolo și efectele sale întârziate

Deși ministrul susține că această linie de finanțare vizează proiectele cinematografice realizate special pentru ocazia Centenarului Marii Uniri, trebuie spus că este aproape imposibil ca filmele să fie gata pe durata anului 2018, când s-ar sărbători cei 100 de ani de existență ai României. Dacă ținem cont că la momentul avizelor pentru acest proiect suntem în septembrie 2017 și adăugăm perioada de un an necesară completării finanțării oferită de CNC (costurile unei producții de film sunt doar în cazuri extrem de rare acoperite integral de banii de la stat), producția în sine și post-producția, este evident că target-ul lui Romașcanu este utopic și că e greu de crezut că vom vedea în 2018 producții serioase pe teme istorice.

Între timp, așa cum ne-a transmis Ministrul Culturii, „OUG-ul este pe parcursul instituțional în vederea obținerii avizelor necesare, respectiv la Ministerul Economiei, al Justiţiei și cel al Muncii.” Adică, în acest moment, soarta cinematografiei românești stă în pixul lui Ionuț Mișa, ministrului Tudorel Toader și nu în ultimul rând al Liei Olguța Vasilescu. O distribuție de excepție pentru un proiect legislativ ce stârnește aprigi dezbateri în rândul regizorilor români și nu numai.

Pe Mircea îl poți urmări și aici.

 

 

Add comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Mircea Barbu