Sătui să scrie după dictare și doritori să se implice mai mult în viața orașului, un grup de elevi din Colegiul Național Spiru Haret din București s-a pus pe zugrăvit una din sălile liceului lor, au chemat traineri care le-au predat cursuri care chiar îi interesează și s-au apucat de făcut proiecte caritabile pentru copiii bolnavi. După școală, cu sprijinul unei părți a cadrelor didactice, a unui ONG și a părinților, bula elevilor care vor să facă lumea un loc mai bun, a pus pe picioare The Change Hub, spațiul unde orele se fac altfel, deși se află exact sub același acoperiș unde-și petrec și restul zilei. Educația clasică și cea alternativă, două sisteme care s-ar bate cap în cap, conviețuiesc bine-merci într-un liceu din București. Aceasta este povestea lor.


A început demult, în 2016. Doi elevi dintr-a XI-a G, Cristian Lupescu și Raluca Biță, au hotărât într-o zi de octombrie să facă „un studiu sociologic” printre colegii lor dintr-a IX-a. Ideea le-a venit în clasă, în timpul orei de sociologie: și-au propus să afle, investigând ca la carte un eșantion relevant pentru liceul lor – Colegiul Național Spiru Haret din București – cum preferă cei de-a IX-a, bobocii, să-și petreacă timpul liber. „Mie mi s-au confirmat niște păreri ale mele despre ceea ce-și doresc, de fapt, să facă adolescenții”, spune Raluca, o mână de fată, puțin peste 1,50, cu ochii albaștri și vii – doar că de data asta are și dovezi cu care să argumenteze. „Majoritatea spun că temele le ocupă prea mult din timpul liber” – nimic surprinzător aici – iar cifrele pe care le-a socotit la final de studiu sociologic îi arată și ce-ar vrea să facă cei de-a IX-a cu timpul lor: „72,9% dintre cei intervievați și-ar dori să participe la activități de învățare non-formală și voluntariat”. Și, în plus, „să se implice în viața comunității mai mult decât o fac”. 

Iar asta nu mai e doar o percepție ori o concluzie intuitivă: e o mini-cercetare făcută în bula unui liceu de elită – una din care reiese totuși că, dincolo de judecățile schematice care-i etichetează pe adolescenți drept asociali și dependenți de tehnologie și superficiali și egoiști, the kids are all right. Vor să învețe, doar că și altceva decât au stabilit adulții din fruntea sistemului de învățământ. Vor să învețe, doar că altfel – prin alte metode. Și ar mai vrea să învețe, dacă se poate, și despre lucrurile pe care le consideră ei importante pentru viața lor.

Cristian Lupescu, inițiatorul The Change Hub. Fotografii de Maria Cîrstea și Gabriel Sandu.
Și nici măcar nu e vorba doar despre teme în sine, explică profesoara Ralucăi și a lui Cristi, Cristina Ștefan, care i-a îndrumat pe cei doi sociologi debutanți pe tot parcursul cercetării. Ce-a reieșit, printre altele, e diferența mare dintre timpul alocat temelor la profilul real – „aproximativ cinci ore zilnic”, spune Ștefan – și cel de la profilul uman, de doar două ore zilnic. Adică un plus – sau un minus, în funcție de segmentul sociologic pentru care ai optat la 14 ani, când ai hotărât ce opțiuni să bifezi la intrarea în liceu – de trei ore libere/ocupate pe zi. „Ce era spectaculos”, adaugă Ștefan, „era faptul că cei de la uman aveau foarte multe activități non-formale, pe lângă cele de școală”. Iar asta tot învățare înseamnă, crede ea: în „puzzle-ul complex” care e procesul de învățare, elevii de la uman au, cumva, un avantaj serios în fața celor de la real – iar asta se întâmplă într-un ecosistem școlar în care clădirea în care învață e aceeași, profesorii sunt aceiași și spiritul locului e același. „Din cercetare a rezultat că elevii nu sunt ostili privind temele, ci privind tipul de teme. Temele cum ar fi învățarea prin proiecte”, explică Ștefan, „sunt extrem de agreate de elevi, mai ales dacă au ocazia să se evidențieze în fața colegilor”. Învățarea prin proiecte înseamnă efervescență, vibrație competitivă, construcție de soluții și învățare prin eșecuri / victorii în viața reală.

Caption din studiul sociologic al liceenilor.

Diferența nu pare esențială, totuși, până nu faci câteva calcule. Statistic vorbind, trei ore pe zi investite în diverse activități de învățare non-formală înseamnă – dacă excludem weekend-urile din cele 36 de săptămâni de cursuri ale anului școlar 2017/2018 – 3*174 zile. Adică 522 ore/an, timp pe care cei de la profilul uman pot decide, dacă vor, să-l folosească pentru a învăța lucruri complementare programei școlare. Diferența cumulată în cei patru ani de liceu? 2.088 ore. În limbajul adulților, care își socotesc viața în ritm de 8 ore/zi și 5 zile/săptămână, asta ar înseamnă un plus de 261 de zile de experiențe complementare; adică exact 52 de săptămâni de zile pline.  

Profesorul de matematică și fostul director al liceului Spiru Haret, Alexandru Constantinescu.

În biblioteca școlii, acolo unde își petrece majoritatea pauzelor, separat de agitația din cancelarie, printre cărțile de care are grijă de ani de zile, pentru că este și bibliotecarul liceului, profu' de mate cu ochii albaștri și luminoși vorbește despre încrederea pe care Cristi Lupescu i-a câștigat-o de-a lungul anilor. Fie că e vorba de momentul când l-a văzut plantând copaci în curtea instituției sau implicat în activitatea revistei liceului, profesorul a simțit că are în față un puști care duce la bun sfârșit lucrurile pe care le începe. La modul ideal, Alexandru Constantinescu crede că datoria profesorului este să găsească lucrurile valoroase din fiecare elev, doar că învățământul este „de regulă foarte conservator, atât prin structura lui, ca mod de organizare, cât și la nivelul conducerii ministeriale”, iar asta dăunează. Lipsa de autonomie și de descentralizare sfârșesc prin a te face, inevitabil, „apatic și nepăsător față de ce se întâmplă”, explică el. Și totuși, fostul director nu-și regretă decizia de a-l susține pe Cristi și The Change Hub. „Până la urma a ieșit bine”, spune. Și mai adaugă ceva:

„Nu sistemul, ci noi trebuie să preluăm [metodele non-formale] și să schimbăm”.

În ecuația Change Hub mai apare un factor, alături de inițiativa lui Cristi și de binecuvântarea fostului director: Școala de Valori, un ONG care-și propune să formeze „caractere puternice pentru viitor” și să coaguleze o comunitate de tineri autonomi, care acţionează colaborativ, responsabil şi etic”. Ștefan Pălărie, președintele Școlii de Valori, l-a remarcat Cristi la o competiție pentru liceeni – „Antreprenori de viitor” – pe care asociația sa a organizat-o. Venise, împreună cu colegii lui, cu o idee de afacere: propunea un model Chaise Longue, numit „Șezdream”, pentru care echipa schițase o schemă de tehnologii încorporate, menite să facă viața turiștilor cât mai ușoară – de la o saltea cu masaj, la butoane bluetooth prin care clienții ar putea comanda de la bar. 

A urmat, apoi, „Excepționalii”, un alt eveniment organizat de Ștefan Pălărie și Școala de Valori: timp de șase zile, Cristi a participat, alături de alți 59 de tineri din toată țara, la seminarii de dezvoltare personală în timpul cărora au creat proiecte-hibrid – pe care, ulterior, urmau să le ducă la sfârșit. Era perseverent și socializa ușor – iar ideea de a organiza un „change hub” la el în liceu, în parteneriat cu Școala de Valori, a apărut și a crescut de-a lungul sesiunilor de mentorat pe care Cristi le-a avut împreună cu cei de la asociația lui Ștefan. Ideea lor era să creeze, împreună, activități de învățare alternativă care să nu intre în competiție cu cele clasice, ci să fie complementare cu acestea.

Ștefan Pălărie, în biroul de la Școala de Valori.
„A fost un cumul de întâlniri fericite care m-au insipirat”, spune Cristi cu gândul la lucrurile care s-au aliniat în ultimele luni: ideea de studiu sociologic, întâlnirea cu Ștefan Pălărie, discuția cu profesorul Constantinescu, demisolul. 

Cu aprobarea în buzunar, Cristi a trecut la treabă. În vara lui 2017, în loc să plece în vacanță, s-a apucat, împreună cu un grup de colegi, să zugrăvească și să schimbe complet utilitățile încăperii din demisolul școlii lor. Liceul a contribuit cu o parte din bani, au mai strâns și ei de la diverși sponsori câte ceva și astfel au avut toți banii pentru mobierul necesar – iar cu ceea ce a rămas au acoperit o parte din costurile unui teambuilding la Râul Satului, Sibiu, care a avut menirea să unească gașca hub-ului.

Vara lui 2017, când Cristi Lupescu și colegii de clasa a IX-a au refăcut demisolul din Spiru Haret de la A-Z. Fotografii din arhiva The Change Hub

Alexandru Constantinescu, care și-a depus mandatul de director chiar în perioada în care spațiul alternativ a fost inaugurat, spune că a apreciat independența elevilor.

„Proiectul a fost cu ajutorul nostru financiar și ca sfaturi, eu i-am ținut de căpăstru, să nu cumva să ieșim de sub control, dar ei au făcut munca fizică propriu-zisă. A fost un proces foarte autonom, adică nu a implicat un efort deosebit din partea salariaților școlii. Asta mi-a plăcut. Mi-a plăcut implicarea lor în toate tipurile de activități ale proiectului”.

Fostul demisol este acum loc de întâlnire pentru un lot de vreo 25 de elevi de-a IX-a care vin aici săptămânal – și învață ceea ce e de învățat pentru schimbatul lumii; sau măcar al unei felioare din ea. Cel mai greu le-a fost, celor din nucleul inițial, să facă față ciocnirii cu realitățile birocratice ale României. Pentru că în cazul sponsorizărilor, de exemplu, era nevoie de un contabil, Școala de Valori a decis să ofere hub-ului cadrul legal pentru scăderea cheltuielilor. Tot în baza partneriatului de voluntariat, ONG-iștii au facilitat săptămânal și cursurile non-formale pentru adolescenți, la finalul cărora au invitat profesioniști din diverse domenii să le vorbească. La schimb, Spiru Haret și hub-ul au pus sala la dispoziție pentru diferite evenimente ale ONG-ului lui Ștefan Pălărie. Un win-win situation pentru toată lumea.

În The Change Hub nu există tablă. Se scrie direct pe pereți

Acum Change Hub înseamnă traininguri de lucru de echipă, de fundraising, de management de proiect și de dezvoltare personală. Cei 25 de elevi de-a IX-a – actuala comunitate a hub-ului – au fost aleși în urma unui apel la care s-au înscris 150 de doritori, spune Cristi. 23 dintre ei sunt din Spiru Haret, unul este din Sava și celălalt din Șincai.

Pe lângă traininguri, liceenii fac, în grupe de câte cinci, mici proiecțele practice. Una dintre echipe, de pildă, freamătă zilele astea pentru a pune pe picioare un eveniment caritabil care va avea loc la 24 aprilie, la ARCUB Gabvroveni, unde vor fi numere de stand up, trupe de dans și teatru și un concert surpriză. Cu banii strânși vor să cumpere ustensile necesare secției de ortodopedie din Spitalul Marie Curie. 

Coordonator de proiect e Izabela Văcaru. Are emoții. Speră ca toate cele 160 de locuri ale sălii de pe Gabroveni să se ocupe. A vorbit cu doi comedianți de stand-up, l-a convins pe un prezentator de radio să prezideze evenimentul, a aranjat să fie și un spectacol al unei trupe de teatru de liceeni. Își dorește să existe și o trupă muzicală mai cunoscută, pentru încheiere, dar le-a fost destul de greu să găsească „un nume”. Fiind proiect caritabil, niciunul dintre performeri nu este plătit, iar managerii trupelor cunoscute așteaptă bani, crede ea. Dar își păstrează optimismul. 

Izabela Văcaru, liderul echipei United in Diversity.

Izabela spune că singurii bani implicați în proiect sunt 1.300 de lei, pe care echipa ei i-a câștigat în urma unui pitch de proiecte organizat în hub de cei de la Școala de Valori. Suma va merge la cei care se ocupă de partea tehnică a evenimentului, luminiștii și sunetiștii.

Afișul evenimentului de la ARCUB.

Organizarea evenimentului i-a cotropit viața în ultimele luni: s-a ocupat aproape de una singură de tot, inclusiv de actele necesare sponsorizărilor, închirierii de locație și a altor chestiuni birocratice. Acesta e, de altfel, unul dintre efectele secundare ale „dorințelor neîmplinite” pe care, după cum a arătat mini-cercetarea sociologică făcută în 2016 de Cristi și Raluca, le au 72,9% dintre elevii cuprinși în eșantion: aceea de a participa „la activități de învățare non-formală și voluntariat” și „de a se implica în viața comunității mai mult decât o fac”. Tatăl Izabelei, de pildă, a ajutat-o cu multe sfaturi și contacte pentru organizarea evenimentului – doar că la un moment dat a început să se îngrijoreze văzând că fata lui abia mai ajunge pe-acasă; și să se întrebe dacă nu cumva neglijează școala. În cele din urmă, spune Izabela, a înțeles că e vorba de o pasiune – și că poate împăca școala cu extra-școala. 

Efervescența de la demisol radiază, bineînțeles, în restul liceului – și nu toți profesorii sunt fericiți cu pofta elevilor de autonomie. Unii profesori, de exemplu, vor să folosească și ei sala hub-ului, povestește Cristian – și nu le place deloc că acolo nu sunt bănci propriu-zise, lucru care subminează modelul clasic de predare în care profesorii dictează și elevii scriu. „Unii nu vor să-și adapteze felul de a preda la o tehnică mai non-formală, ei vor să dicteze”, spune Cristi. „Sistemul nu se poate schimba cu două-trei astfel de spații. E nevoie de investiții masive și de o schimbare de mentalitate”.

„Sistemul” nu e, însă, pe-atât de lipsit de elasticitate pe cât avem tendința să credem. „Deși impresia este de multe ori că educația de stat este foarte slabă, n-aș spune că este chiar un clash [cu metodele alternative]”, spune Ștefan Plărie de la Școala de Valori. „Există multe școli în care […] diverși profesori, poate directori de școală, încurajează inițiativa, lucrul în echipă, inovația, proiectele noi”, iar Change Hub-ul de la demisolul Spiru Haret e cea mai bună dovadă – fără acordul fostului director și al multor profesori, proiectul ar fi rămas doar o idee.

Poate ar fi prea mult să-l numim proiect-pilot, dar e un exemplu de osmoză între învățarea clasică și cea alternativă, care ar putea fi replicat și în alte licee. Ștefan spune că poartă deja discuții cu mai multe școli din București pentru dezvoltarea unor hub-uri similare. 


Citește aici episodul al doilea al proiectului.


Acest proiect, selectat în urma unui concurs, a fost realizat în cadrul Burselor Superscrieri/BRD pe tema “educatie”. Programul de burse – un parteneriat între Fundația Friends For Friends (FFFF.ro) și BRD-Groupe Societe Generale – oferă sprijin financiar și profesional autorilor care vor să realizeze materiale jurnalistice complexe, de profunzime, pe teme de interes public. Alături de competiția anuală Premiile Superscrieri, seminariile de bune practici și masterclass-uri, programul de burse e parte integrantă din Superscrieri– o inițiativă FFFF care promovează, din 2011, jurnalismul narativ și scrierea creativă de non-ficțiune în România.

Add comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Gabriel Sandu