În perioada asta se discută des despre nevoia de partide noi în Parlament, unele mai bune și mai breze care să facă opoziție mai de Doamne-ajută celor mari care ne-au scos în stradă de o săptămână și. Dar cât de interesantă e viața într-un partid nou, care nu e încă în Parlament și care mai are de așteptat trei ani până la următoarele alegeri?

Mai jos, Alex Tocilescu ne povestește despre experiența lui într-un partid la început de drum.

„De când cu protestele, am văzut mai multă lume pe Facebook dornică să-și facă partid. De stânga, de dreapta, de mijloc, de dedesubt, nu contează; oamenilor li se pare că nimeni nu-i reprezintă, așa că de ce să nu se reprezinte ei?

În principiu, poate că nici nu-i o idee așa proastă — și de-aia m-am gândit să-i ajut și să le zic cum e să fii într-un partid (nu cum să-l faci, că asta e ceva cu hârtii și legi și alte chestii la care nu mă pricep), că tot am fost eu într-unul (M10). Deci:

Intri pe pagina partidului și te înscrii în el online. Acolo scrie că o să te caute cineva, ceea ce de fapt poate că nu se va întâmpla, dar tu aștepți. Peste vreo două săptămâni te sună cineva: „Felicitări, te-ai înscris în partid! Hai să ne cunoaștem!”. Tu n-ai timp, celălalt n-are timp, vă vedeți cam peste două săptămâni într-un apartament hărtănit în care mai sunt patru oameni. Afli că ei sunt organizația de partid din sectorul tău. Da, ăștia-s toți. Sunt de treabă, îți oferă cafea, fumați o țigară, povestiți, semnezi o hârtie. Acum ești membru (de fapt nu ești, că încă n-a dus nimeni lista cu membri acolo unde trebuiesc duse, da’ mă rog, să zicem că ești). Întrebi ce ai de făcut. Ți se spune că sunt mai multe variante (de fapt vreo 80, pentru că sunt foarte puțini oameni și foarte multe lucruri care trebuiesc făcute urgent).

Tocilescu în plină campanie electorală pe Facebook.

Vrei să faci parte dintr-un grup de discuții pe o anumită temă, să zicem dezvoltare urbană. Ăia de la dezvoltare urbană se întâlnesc în fiecare vineri la ora 18. Foarte bine, zici. Te duci la prima ședință, dar nu se vorbește despre dezvoltare urbană, ci despre faptul că trebuie schimbată lampa din camera respectivă, că nu merge decât un bec din patru. Nu-s bani de altă lampă. După o oră de discuții despre lampă, aproape că începeți să vorbiți despre dezvoltare urbană, dar cineva zice că trebuie refăcut statutul partidului, care nu e în concordanță cu legea 600.424 despre statutul partidului.

Sigur, nu grupul de dezvoltare urbană ar trebui să se ocupe de asta, dar n-are cine altcineva, așa că vorbiți despre statutul partidului. La un moment dat adormi, te trezești când pleacă lumea, mergi cu un alt membru al partidului până la metrou și vorbiți politică. E un om mișto și te entuziasmezi, dar în ciuda entuziasmului, în următoarele trei săptămâni nu mai ajungi la grupul de discuții, pentru că ai alte treburi mai importante. Se face aprilie, te duci din nou la partid, grupul de dezvoltare urbană a murit, te bagi la comunicare, pentru că știi să legi șaișpe cuvinte. „Ce comunicăm?”, întrebi.


Oamenii fac fețe-fețe, nimeni nu știe ce comunicați, așa că dați un share pe Facebook unui articol despre liderul partidului. „Altceva ce comunicăm?”, întrebi. Cum liderul partidului nu mai apare în alte articole, rămâne că vă mai gândiți. Până vă gândiți se face iunie; afară e frumos, ieși cu partidul la o bere, vorbiți politică, te entuziasmezi. Ajungi acasă pe jumătate beat și realizezi că următoarele alegeri sunt peste trei ani și că până atunci habar n-ai ce să faci la partid. Citești pe Facebook că PNLul are o seară de gaming, ca să atragă tineri. Propui să faceți și voi o seară de gaming, aduci tu o consolă și FIFA. Tu ai avea timp să organizezi asta în serile de marți, dar atunci se întrunește grupul care vorbește despre statut. Renunți la idee.

Te bagi în grupul de agricultură, pentru că bunică-ta are două găini în ogradă. Grupul de agricultură este însă compus din oameni care vorbesc despre livezi de vișini. Nu te pricepi la vișini. Te simți nepregătit pentru grupul de agricultură. Ieși din el și te bagi în grupul de acțiune. Grupul de acțiune propune să faceți o demonstrație în fața primăriei, în care să cereți falimentarea RADETului. Nu știi de ce ar trebui falimentat RADETul, dar în fine. Te duci la demonstrație. Sunteți șase oameni. Vine cineva și vă zice să scandați mai încet că doarme copilul. Vă cereți scuze și plecați.

E septembrie, mai sunt tot trei ani până la alegeri. În partid sunt alegeri interne. Candidezi la ceva. Nu câștigi. E noiembrie, se face frig. Te duci la partid, dar nu se deschide ușa că a înghețat. Pleci. Te întorci în martie. Între timp, partidul și-a schimbat sigla. Mai sunt tot trei ani până la alegeri. Grupul de acțiune propune să aruncați manifeste din avion. N-aveți avion. Sau să aruncați manifeste din troleibuz. Ce scrie pe manifeste? Vă certați, doi oameni pleacă din grup, rămâneți patru. Vă hotărâți ce să scrieți pe manifeste. Altul se supără nu se știe de ce și pleacă și el. Vă urcați cu manifestele în troleibuz. Deschideți un geam ca să le aruncați. O babă țipă la voi că să închideți geamul că-i curent. Vă cereți scuze și închideți geamul. Lângă tine e o fată frumoasă. O inviți la o cafea. Te îndrăgostești de ea. Vă căsătoriți. Faceți un copil. Nu mai ai timp să mergi la partid, dar plătești în continuare cotizația. Au trecut trei ani, și mai sunt în continuare trei ani până la alegeri. Te lași de politică și îți deschizi o prăvălie. Merge bine. Acum mai sunt doar doi ani până la alegeri, dar nu-ți mai pasă.

Altfel zis, să fii într-un partid e plictisitor și sâcâitor, întâlnirile sunt de obicei fie seara (în cursul săptămânii), fie duminică dimineața, când ai vrea să dormi. Sunt prea puțini oameni, sau prea mulți, toți sunt bine-intenționați, dar n-au timp, e haos, discuții interminabile pe teme care ți se par neimportante, și mai ales nu-i mai nimic de făcut dacă nu se apropie alegerile. O să te frustrezi, o să te enervezi, o să ți se pară că pierzi vremea degeaba, că toți pierdeți vremea degeaba, entuziasmul tău o să scadă vertiginos și prietenii cărora le povestești despre partid o să ridice plictisiți din umeri.


Și totuși cred că e bine ca oamenii să fie activi politic, pentru că dacă noi, ăștia din piață, nu facem nimic în direcția asta, atunci în clădirea în fața căreia demonstrăm o să rămână mereu aceiași oameni. Deci baftă la făcut partide — sau (iar asta mi se pare și mai simplu, și mai eficient) la intrat în USR, Demos și pe unde mai crede fiecare că și-ar avea locul.”

Pe Alex Tocilescu îl poți urmări și aici.

Add comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Redactie

Brrlog este o publicație de jurnalism explicativ și satiră culturală. Sau jurnalism cultural și satiră explicativă, încă nu e clar.