În timp ce toată lumea e preocupată cu scandalul din justiție, Carmen Dan se pregătește să ne limiteze libertățile, prin pedepse disproporționate cu amendă și chiar închisoare.

Proiectul inițiat de ministrul de interne, Carmen Dan, reconfigurează întreg cadrul legal care reglementează ordinea publică. Cel mai probabil va fi și acesta votat în săptămânile ce urmează și sunt șanse ca din cauza haosului provocat de legile justiției și de bugetul pe 2018, să treacă neobservat. Modificările propuse în această inițiativă sunt la fel de importante precum cele din domeniul justiției. Am analizat propunerea PSD-ului, am comparat-o cu legislația actuală și o să-ți arăt ce și cum se schimbă și de ce ar trebui să te intereseze asta.

Atunci când un jandarm sau un polițist reține pe cineva, indiferent dacă o face în mijlocul nopții într-un cartier din Cluj sau în timpul unui protest din Piața Victoriei din București, așa cum s-a întâmplat recent, acesta acționează în baza și în limitele legilor care îi definesc activitatea. E logic, nu?

O schimbare a acestor legi poate avea un impact semnificativ asupra modului în care jandarmeria și poliția abordează cetățenii care participă la proteste de stradă și poate schimba comportamentul represiv al organelor de ordine, în bine sau în rău. În sensul ăsta, este esențial ca inițiativa legislativă propusă de către ministerul de interne să intre în atenția publică și să lanseze o dezbatere reală cu privire la modul în care vrem ca poliția și jandarmeria să funcționeze și ce ar trebui să facă ele în și pentru societatea românească.

În ultimii ani, jandarmeria și poliția au fost deseori acuzate de folosirea excesivă a forței sau a unor mijloace coercitive disproporționate împotriva unor protestatari relativ pașnici. Evenimentul de la începutul lunii decembrie, când a avut loc o încăierare între un grup de protestatari și jandarmerie, în Piața Victoriei, exemplifică relația tensionată care există între organele de ordine și cetățenii care își exercită dreptul constituțional la protest.

Ce ar trebui să ne intereseze este că schimbările propuse de Carmen Dan riscă să afecteze libertatea cetățeanului.

Să le luăm pe rând.

Cine înjură poate ajunge la închisoare

În această inițiativa legislativă cele mai mari schimbări vizează legea 61/1990. Legea 61/1990, cu toate modificările și completările din ultimii 27 de ani, stabilește majoritatea contravențiilor și sancțiunilor contravenționale pe care poliția și jandarmeria le aplică nouă tuturor, atunci când aceștia consideră că am încălcat normele de conviețuire socială. Atunci când un protestatar din Piața Victoriei primește o amendă, o primește în baza unui articol și alineat din această lege, de obicei. Așadar, schimbările de la această lege vor avea un impact direct și relativ imediat asupra tuturor celor care participă la manifestări publice, chiar și pașnice.

Prima schimbare care ridică semne de întrebare legate proporționalitatea și necesitatea ei este legată de înjurăturile în spațiul public. Modificarea sună cam așa:

„Întrebuințarea în public de cuvinte, expresii ori gesturi jignitoare sau obscene în mod nemijlocit la adresa unui organ de urmărire penală sau de ordine publică, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.” (Art 93)

Practic, dacă înjurați un polițist care vi se pare că se comportă abuziv, puteți ajunge la închisoare. Ei bine, da, la cum este formulată dispoziția legală propusă de Carmen Dan, riscăm ca orice expresii sau gesturi pe care cineva, în public sau privat, le adresează unui jandarm sau polițist, individual sau ca grup, să rezulte într-o condamnare la închisoare de la trei luni la un an sau amendă (penală). Trebuie reținut aici că și Facebook-ul este considerat spațiu public. În funcție de cum este interpretată acestă dispoziție legală, o huiduială venită din partea unui protestatar împotriva unui grup de jandarmi sau o înjurătură pe Facebook poate să fie considerată „expresie […] jignitoare” și să rezulte în deschiderea unui dosar penal care poate duce la închisoare. În prezent, poliția și jandarmeria pot doar să aplice sancțiuni contravenționale. Ăsta a fost și cazul lui Cristian Mihai Dide, care a fost sancționat contravențional cu 900 de lei pentru o postare a acestuia în care folosea cuvinte injurioase împotriva organelor de ordine. Dacă propunerile Ministerului de Interne devin lege, astfel de fapte vor putea duce la pedepse penale, nu numai contravenționale.

Așa cum arată și APADOR-CH, una dintre cele mai importante asociații pentru apărarea drepturilor omului din România, în punctul lor de vedere, Ministerul de Interne intenționează să reincrimineze „ultrajul verbal sau gestic”, redactând textul într-o formă atât de interpretabilă și de largă încât orice formă de exprimare neagreată de organele de ordine să poată fi calificată drept comportament infracțional.

În contextul în care protestele publice sunt caracterizate de exprimarea prin huiduieli sau expresii mai puțin apreciative, organele de ordine ar putea să rețină participanții la proteste doar pentru că nu sunt de acord cu modul în care aceștia își exprimă opiniile, chiar dacă o fac pașnic. Un simplu „huoo” sau arătarea unui semn cu mâna ar putea duce la probleme penale care să consume timp și bani, dacă un jandarm are chef să-ți taie pofta de proteste. O asemenea dispoziție legală este nu numai excesivă și disproporționată, dar ar putea fi inclusiv neconstituțională. Ar deschide calea pentru abuzuri față de cei care protestează împotriva autorităților publice. Sau mai aberant, ar putea duce chiar la abuzuri din partea jandarmeriei și poliției chiar asupra celor care… protestează împotriva abuzurilor jandarmeriei și poliției.

A doua schimbare problematică este legată de creșterea cuantumului amenzii pentru refuzul identificării și legitimării la solicitarea unui organ de ordine. În conformitate cu actuala lege, amenda contravențională pentru refuzul de a te legitima sau de a te prezenta la sediul poliției este între 100 și 500 de lei. În propunere, aceasta ar ajunge să fie de la 500 la 1500 lei. În expunerea de motive, Ministerul de Interne nu arată niciun fel de date statistice care să indice nevoia creșterii cuantumului contravențiilor, iar în condiții normale putem prezuma că numărul persoanelor care refuză să se legitimeze este destul de redus.

În continuare, schimbările la legea privind ordinea și liniștea publică nu sunt singurele problematice. Ele sunt legate de alte schimbări propuse și care ar afecta semnificativ modul în care poliția și jandarmeria relaționează cu societatea și le schimbă, într-o bună măsură, rolul în societate.

Se mai propun și schimbări de substanță la legea privind organizarea și funcționarea Poliției Române. Unele dintre schimbările propuse au potențialul nu numai de a crește atribuțiile și puterea agenților de poliție, dar chiar să schimbe filosofia în baza căreia funcționează. O primă schimbare propusă constă tocmai în redefinirea atribuțiilor principale ale Poliției Române.

Poliția nu se va mai ocupa de siguranța cetățeanului

Legea actuală spune, la articolul 26, că Poliția Română asigură ordinea și liniștea publică și siguranța cetățeanului. În versiunea actuală a legii, cetățeanul este în centrul preocupărilor poliției. Agenții și ofițerii de poliție trebuie să asigure siguranța cetățeanului, el fiind unitatea de referință a activității Poliției Române. Ei bine, în varianta propusă de către Ministerul de Interne acest lucru se schimbă. Noua versiune a legii afirmă că Poliția Română „menține ordinea și siguranța publică la nivel național”, fără să mai menționeze nimic despre siguranța cetățeanului. Poliția nu se mai ocupă de siguranța persoanei, a cetățeanului, ci a comunității, a statului.

Caption via juridice.ro

Chestiunea trebuia analizată puțin din perspectiva filosofiei legale de funcționare a Poliției Române. Schimbarea unității de referință a preocupărilor acesteia, de la individ la colectivitate, poate avea repercusiuni importante asupra activității agenților de poliție și asupra interacțiunii dintre poliție, ca organ al statului, și individ.

Pe de o parte, dacă siguranța individului se află în centrul preocupărilor poliției, atunci evenimentele sau acțiunile care îi pot afecta siguranța sau libertatea reprezintă amenințări pe care poliția trebuie să le elimine sau controleze. În mod ideal, poliția nu poate avea un comportament represiv împotriva individului, dacă tocmai individul este cel a cărui siguranță trebuie să o asigure. Represiunea împotriva cetățeanului căruia trebuie să îi asiguri siguranța este, așadar, ilegitimă, chiar irațională.

Pe de altă parte, dacă colectivitatea, națiunea sau societatea devin unitatea de referință a cărei siguranțe trebuie asigurate, atunci avem o schimbare fundamentală de paradigmă în modul în care Poliția Română își va înțelege rolul în relația cu cetățenii și societatea. Dacă societatea este cea care trebuie apărată, atunci individul poate deveni o amenințare sau o vulnerabilitate pentru societate. În cazul acesta, acțiunea de represiune împotriva individului poate fi legitimată prin potențiala desemnare a acestuia drept amenințare pentru colectivitate.

Spre exemplu, o mie de indivizi care protestează în Piața Victoriei ar putea fi desemnați de decidenții politici drept o amenințare împotriva comunității, a milioanelor de români care nu au ieșit în stradă. Asta pentru că dacă  scopul poliției este să asigure siguranța societății ca întreg, poate chiar a statului, atunci, implicit, o poate face în dauna individului. Atunci când siguranța „poporului” devine mai importantă decât siguranța individului, atunci cel din urmă devine irelevant și poate fi clasificat drept amenințare pentru „siguranța comună”. Sună cunoscut, nu? Pentru cei care au trăit în vechiul regim, s-ar putea să sune chiar foarte familiar. Siguranța poporului era o parte importantă a doctrinei comuniste.

O astfel de tranziție de la individualism către colectivism în filosofia de funcționare a Poliției Române riscă să deschidă ușa către practici și argumente de mult uitate, specifice regimurilor care proclamă supremația colectivității asupra individului.

De asta, înainte de adopta acest proiect legislativ, e nevoie de dezbatere.

Societatea românească trebuie să răspundă acestei dileme: care este rolul poliției în societatea românească? Trebuie să asigure siguranța individului sau a societății ca întreg, poate chiar în dauna individului?

Dar aceasta este doar una dintre schimbările semnificative la lege, mai sunt câteva care oferă o putere disproporționată agenților de poliție, cu restrângerea uneori semnificativă a libertății cetățenilor.

Poliția ne va putea priva de libertate pe o perioadă nedefinită dacă o încurcăm în „desfășurarea activității”

O altă propunere constă în crearea unei noi forme de privare de libertate echivalentă „reținerii administrative”. Așa cum arată și APADOR-CH într-o recomandare adresată Ministerului de Interne:

„reținerea administrativă constă în dreptul polițistului de a interzice oricărei persoane, ca temporar, să părăsească un spațiu, imobil sau mijloc de transport, dacă prin aceasta […] ar fi afectată desfășurarea normală a activității organelor abilitate.”

Ce înseamnă „desfășurarea normală a activității organelor abilitate” rămâne a fi definit tocmai de acele organe care dispun interdicția părăsirii imobilului sau mijlocului de transport. Mai mult de atât, textul legal nu dispune durata interdicției, nici procedura prin care poate fi dispusă sau drepturile de care persoana reținută astfel le are. Un polițist sau jandarm nu ar trebui să aibă posibilitatea de a dispune, pe cale administrativă și fără un control instituțional, privarea de libertate a unei persoane, cu atât mai mult dacă ar putea să o facă pe o perioadă nedeterminată.

Gândiți-vă la o ipoteză în care un jandarm reține un protestatar din Piața Victoriei, îl aruncă într-o dubă și îi interzice să părăsească duba pentru un termen nedefinit. Ar putea să îl țină acolo o noapte și o zi, fără să încalce legea. Sau în cazul unui lider politic din opoziție, care i s-ar interzice să-și părăsească propria casă, pe termen nedeterminat.

O altă propunere, la fel de problematică și care vine la pachet cu cea de mai sus, ar oferi polițistului posibilitatea de a conduce un cetățean la sediul poliției și, cu scopul „verificării situației”, să îl rețină până la 24 de ore. Având în vedere că rămâne la latitudinea organului de ordine să definească „situația” și perioada necesară verificării acesteia, orice cetățean ar putea fi reținut la sediul poliției pentru 24 de ore, fără să fie acuzat de încălcarea vreunei legi.

Este o altă formă de privare de libertate pe cale administrativă, fără ca persoana în cauză să fi făcut nimic rău. La sfârșitul perioadei de 24 de ore persoana este eliberată, chiar și dacă „verificarea situației” nu a putut fi finalizată. Posibilitatea ca poliția să rețină administrativ o persoană, în incinta secției, fără să fie acuzat de nimic și doar pentru a i se verifica identitatea sau „situația”, are potențialul de a duce la abuzuri majore. Nu neg nevoia procedurala ca agenții de poliție să poată reține o persoană la sediul poliției ori în alt spațiu sau mijloc de transport, până la identificarea persoanei sau pentru a asigura siguranța altora, dar durata de 24 de ore este excesivă și devine identică cu durata reținerii dispuse de procuror. Ori dacă reținerea administrativă este o formă de privare de libertate care trebuie să fie inferioară formei de reținere dispusă de procuror, atunci aceasta nu poate avea aceeași durată și trebuie, în orice caz, să prevadă procedurile prin care aceasta se poate realiza și garanțiile legale de care cetățenii se bucură în astfel de situații.

Art. 328. (1) Verificarea situației persoanelor conduse la sediul poliției și luarea măsurilor legale, după caz, se realizează în cel mult 24 de ore, ca măsură administrativă.

(2) După verificarea situației persoanei și luarea măsurilor legale, polițistul are obligația de a permite acesteia să părăsească sediul poliției.

(3) La expirarea termenului prevăzut la alin. (1), persoana are dreptul de a părăsi sediul poliției, chiar dacă identitatea sa nu a putut fi stabilită.

Gândiți-vă la o ipoteză în care ai niște manifestații de stradă coagulate în jurul unor lideri cu capacitatea de a mobiliza și organiza cetățenii împotriva unor abuzuri ale instituțiilor statului. Într-o asemenea ipoteză, „reținerea administrativă” s-ar putea dovedi un instrument legal foarte util liderilor politici împotriva cărora se protestează. Poliția ar putea să „invite” la sediul poliției liderii străzii și să-i rețină în incinta secției pentru 24 de ore, după care să le dea drumul. Totul cu scopul de a submina protestele din stradă. Și ar putea să facă asta înaintea fiecărui protest, nefiind stabilit de câte ori poți fi condus la sediul poliției și reținut acolo până a doua zi.

Iar limitarea libertății cetățenilor nu se termină aici. O altă dispoziție din propunerea legislativă va permite polițiștilor să amprenteze și să fotografieze forțat orice persoană condusă la secție, cu scopul identificării. Spre exemplu, dacă ești oprit pe stradă și nu ai buletinul la tine, polițistul va putea nu numai să te conducă la secție, dar și să îți ia amprentele, care vor fi introduse într-o bază de date națională, fără ca tu să ai vreun cuvânt de spus. Iar dacă te opui, polițistul va avea posibilitatea să folosească forța fizică pentru a te obliga să te supui. Inocența unei persoane amprentate este pusă la îndoială, de aici nevoia amprentării și verificării acestora în bazele de date ale poliției. Prezumția de nevinovăție devine o formă fără fond.

Momentul în care vine acest proiect și țările în care au mai avut loc inițiative similare

Carmen Dan argumenta la ultima ședință de guvern, în cadrul căreia s-a dezbătut propunerea legislativă despre care vorbim, că intenționează să găsească un „echilibru între drepturile și libertățile cetățenești și drepturile și obligațiile forțelor de ordine”, dând de înțeles că drepturile și libertățile cetățenești ar fi cumva prea largi. Într-adevăr, este vorba despre echilibrul între libertate și securitate, iar societatea ar trebui să participe la activ la această dezbatere, înțelegând toate consecințele fiecărei alegeri. Limitarea autorității poliției are avantaje și dezavantaje, la fel cum ar și oferirea de prea multă putere forțelor de ordine.

Nu putem să nu ne întrebăm de ce vine tocmai acum această inițiativă legislativă, în contextul în care se anunță încă o iarnă cu proteste masive împotriva proiectelor guvernului social-democrat. Având în vedere istoria recentă, o neîncredere în intențiile guvernului este absolut legitimă. Ar fi nesănătos să avem prea multă încredere în bunele intenții ale unui guvern care și-a dovedit reaua credință în nenumărate rânduri. Societatea civilă și partidele din opoziție nu ar trebui să lase acest proiect legislativ să devină lege fără să existe o dezbatere reală, de substanță și concretă asupra efectelor acestor propuneri și, mai important, asupra rolului pe care vrem ca poliția și jandarmeria să îl joace în societatea românească.

Asta cu atât mai mult cu cât unele dintre propunerile pe care le-am criticat mai sus sunt similare cu practici existente în state din ce în ce mai autoritare. Turcia, spre exemplu, a adoptat o serie de legi similare în 2015, crescând puterile poliției. Printre ele se numără și posibilitatea „reținerii administrative” până la 24 de ore sau 48 de ore, în funcție de situație, fără a fi necesar ca reținerea să fie dispusă de către un procuror. Anul trecut, în urma loviturii de stat eșuate, guvernul din ce în ce mai autocrat al lui Erdogan s-a folosit tocmai de aceste puteri crescute oferite poliției pentru a aresta competitorii politici sau orice persoană considerată dușman al regimului. Instrumente judiciare sau administrative considerate benigne pot fi transformate în arme de temut împotriva oponenților politici. Un caz similar este și cel al Rusiei, unde „reținerile administrative” repetate ale liderului opoziției liberale, Aleksei Navalny, sunt deja celebre la nivel internațional.

Democrația, statul de drept, chiar libertățile fiecăruia dintre noi nu sunt garantate, ele depind în bună măsură de cum știm să ni le apărăm, de echilibrul dintre puterile statului și de cum controlăm excesele de putere ale diverselor autorități publice. Un pas în direcția greșită, oferind prea multă putere forțelor de ordine, ar putea facilita un proces care să rezulte într-un regim politic mai autoritar, în care libertățile individuale ale fiecăruia sunt subordonate „intereselor superioare” de securitate ale statului, așa cum sunt ele definite de liderii politici. Cum spunea Thomas Jefferson acum exact 200 de ani, „eterna vigilență este prețul libertății”. Să rămânem vigilenți și să ne protejăm libertățile.


Marius este student la Central European University, unde face un master în Relații Internaționale. Îl puteți urmări și pe FacebookTwitter sau pe site-ul lui.


1 comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • da, daca asa stau lucrurile in noul proiect sunt deacord! insa, precizari ar trebui facute in sensul ca, in momentul actual, la fel ca si in anii trecuti, s-a ajuns ca un grup de manifestanti sa schimbe puterea legal votata cu o alta, ceea ce este un pic lovitura de stat. Nu pot accepta ca incultii din strada sa confiste prin prezenta, inducere in eroare, schimbarea realitatii, etc ceea ce o majoritate oricare e ea a fost legal votata! Se vede din Luna ca aceste manevre sunt conduse de forte care incalca grav siguranta nationala si sunt sustinute chiar de cei care sunt platiti sa identifice riscurile si vulnerabilitatile la adresa statului de drept! Acum ne transformam in dictatura, cu mentiunea ca aceste institutii din umbra au reinfiintat-o. Daca si-ar vedea clar de atributiunile legale acest stat paralel, cred ca toate prioritatile si dezbaterile ar fi pe alt palier si poate si in folosul nostru! Insa de cand baselu a introdus in sedinta csat anumite prevederi, macovita a schimbat modul de anchetare a procurorilor, si multe altele, de acolo drumul democratiei a luat o alta forma! Repet, ceea ce se propune seamana clar cu Militie, in contextul in care in sistem au ramas novici in ale meseriei si nu stiu nimic in ce ar trebui sa faca decat salarii, functii si fuga de raspundere si nu trebuie adusa inapoi practica militieneasca daca actualii nu au oameni sa stapaneasca situatii operative cu grad ridicat! Legi sunt destule la fel si proceduri, insa cei care trebuie sa le aplice sunt nuli, slab pregatiti moral, fricosi, mamaligari si cauta alte legi sa ii scoata din incompetenta! Asa sa procedat si cu legile promulgate pe timpul lui Anastase cand matematica a fost exclusa, cand dna incalca libertatile fundamentale si stam intr-o Luluta care fura 4% si nu e nik. Cum pot fi deacord cu totalitarismul actual, cu o democratie scriptica, sa promovez persoane care din Parlamentul european si pe functii importante denigreaza tara chiar si cu un gest, o pozitie, o impresie, ca niste bocitoare curve la portile europei???  Promovarea oamenilor competenti, a raspunderii tuturor, a aplicarii intereselor nationale asta este ceea ce vreau.. In rest, sanatate! De ceva ani in Romania nimeni nu raspunde pentru nimic si asta incepand de la justitie prin lipsa de raspundere materiala, de la parlament care produce mii de legi inaplicabile si fara noima, a Politiei care fuge de aceeasi raspundere prin oameni slab pregatiti, a institutiilor publice care nu dau socoteala nimanui pentru ce fac in administratie si lista e lunga! Pacat … prostii au puterea, desteptii, competentii nu au loc si nu se amesteca!!! Daca nu se amesteca nu ii vei gasi in strada! Viitorul Romaniei nu mai exista! Cu asa elemente, asa dezamagire!!!

Marius Ghincea