☞ 22 decembrie ☞ ParlamentJustiție ☞ #rezist ☞ 2017

Se modifică legile, taxele, salariile dar și parcurile, manualele, statuile și taxiurile. De la oamenii din pușcării până la copii care abia urmează să înceapă clasa I, toată lumea va trebui în 2018 să se confrunte cu aceste schimbări și va fi afectat de ele. 

În fiecare zi aflăm din ce în ce mai multe despre oamenii care dețin funcții publice, de la averile și afacerile lor, până la studii, diplome și eligibilitatea lor de a ne conduce, atât cea legală cât și cea morală.

În România, lupta în jurul legilor justiției a deconspirat (pentru cine mai avea nevoie) un partid aflat la guvernare care nu are niciun interes de a respecta interesul cetățenilor, legile, responsabilitățile internaționale sau valorile democratice. De la discuții privind oportunitatea și necesitatea acestor schimbări s-a ajuns la butoane smulse de la microfoanele din Parlament, bodyguarzi care împiedică accesul opoziției în plen și amenințări din partea Comisiei Europene.

Se pare că nici la nivel local lucrurile nu stau mai bine. Urmând exemplul primarului capitalei, Gabriela Firea, funcționarii publici, atât din primării, spitale sau școli, își impun agenda politică și economică fără dezbatere, transparență și atenție la interes public.

În afara țării, lucrurile sunt la fel de efervescente. Polonia și Ungaria ne arată la ce să ne așteptăm dacă o să continuăm în această direcție dictată insistent de PSD; iar în Austria, Spania și Marea Britanie putem vedea cum arată alunecarea spre doctrine naționaliste, anti-imigrare și extremă dreaptă. 

Deși acesta este ultimul Lynx din an, ne-am dat seama că e foarte greu să fii contemplativ sau analitic când evenimente cât se poate de serioase sunt încă în plină desfășurare. Totuși, am rugat câțiva oameni din diverse domenii, pe care îi urmărim și a căror opinie o apreciem, să rezume cele mai importante momente din 2017 și la ce ar trebui să fim atenți în 2018, din punctul lor de vedere.

Cheers,

Barna Nemethi, Iulia Popa și Gabriel Sandu


Mihai Ghiduc

Protestele #rezist. Nu cred că le putem separa pe perioade, practic totate protestele din acest an au avut o continuitate – și, din punctul meu de vedere, sunt doar o urmare firească a protestelor Roșia Montană și a celor ulterioare. S-a format o generație activă civic. Uneori protestele reușesc (vezi blocarea proiectului Roșia Montană, căderea guvernului Ponta, oprirea ordonanței 13 sau chiar și faza ciudată cu târgul de Crăciun), alteori par a eșua (precum în cazul actual, cu legile justiției), dar, per total, influențează drastic ceea ce se întâmplă acum în politica românească.

Căderea statului ISIS. Gruparea teroristă n-a dispărut, ba chiar e activă în multe locuri din lume, dar regiunea pe care o controlau în Siria și Irak s-a subțiat, practic, până la anihilare, mai ales după ce au pierdut Mosulul. Mulți încearcă să-și aroge această „victorie” – care nu-i de fapt atât de importantă, pentru că „statul ISIS” era oricum un accident istoric. Totuși, aș spune că, odată eliberați de povara gestionării unui teritoriu, ISIS se vor concentra pe haos și asta se va vedea în 2018.

Moartea Regelui Mihai. Așteptată de mult (era și bătrân, și bolnav), ne-a luat totuși pe nepregătite prin felul în care am reacționat, ca stat, la acest eveniment. Dincolo de tentativele de a profita politic de asta, să recunoaștem că un guvern condus de un partid care a fost dușmanul natural a Regelui Mihai s-a achitat impecabil de sarcina organizării funeraliilor celui care a fost ultimul șef de stat care a prins cel de-Al Doilea Război Mondial. Poate că au fost și repetiții pentru următorul fost șef de stat care va avea parte de astfel de onoruri, dar totuși… Altfel, Casa Regală va trebui să se redefinească dacă vrea să mai existe, ca alternativă, în perspectivele României moderne.

Investigațiile lui Robert Mueller. Faptul că o comisie specială investigheză posibila interferență rusească în alegerile prezidențiale americane din 2017 e un subiect care va duce la multe filme și seriale, peste câțiva ani. Fie că-i adevărat (cum pare a crede cam toată presa mainstream) sau doar o vânătoare de vrăjitoare din categoria maccarthysm-ului, politica americană din acest final de deceniu va fi definită de ceea ce descoperă Mueller – sau de eventuala lui demitere de către Trump.

Plecarea lui Nicușor Dan din USR. Zbaterile prin care a trecut acest tânăr partid, generate de modul în care a ales președintele fondator să se poziționeze față de un referendum care nu se mai întâmplă, au dus, până la urmă la o separare care, pe termen lung, ar putea fi benefică pentru ambele tabere. Nicușor Dan va putea deveni un candidat independent la primăria Capitalei, aflată de prea multă vreme în mâinile PSD-ului, în timp ce USR-ul a scăpat de eticheta de jucărie personală și devine, încet-încet, partid politic.

De urmărit în 2018

O groază de alegeri. Evident, unele din acestea sunt cu rezultat cunoscut dinainte, precum cele din Rusia, Venezuela sau Egipt, dar altele vor fi interesante. Pentru noi, contează ce se va vota în Ungaria și Moldova, dar și Cehia sau SUA (unde Trump ar putea pierde Congresul). Altfel, Cuba va fi interesantă doar dacă Raul Castro decide să-și numească un succesor, cum se speculează acum.

Catalonia. A luat foc în 2017, dar noua tură de alegeri ce tocmai se desfășoară va defini 2018. Fiindcă, indiferent cine câștigă, discuția despre un referendum pentru independență va continua. Rămâne de văzut dacă de data aceasta se va merge pe calea încercării de a modifica mai întâi constituția Spaniei sau partidul aflat la putere în Spania va încerca să îngroape discuția.

Referendumul Coaliției pentru Familie. Nu, n-am scăpat de ei. Au fost amânați mai mult decât ne-am fi gândit, dar, mai devreme sau mai târziu, discuția asta va fi readusă în piața publică. Și eu chiar nu cred că nu se va ajunge la vot. 

Premierul Dragnea. Bătălia pentru putere va continua, fiindcă Dragnea va încerca, în continuare, să-și faciliteze accesul la putere. Chiar și Timofte, oricât de obedient ar părea, poate deveni un contracandidat în PSD – și Dragnea nu vrea contracandidați. Nu cred însă că se va ajunge la o bătălie pe față cu Iohannis, nu pare stilul lui.

Prăbușirea lui Firea. Va reuși primărița Caputalei să oprească căderea în sondaje? Mă îndoiesc. Există, la nivel politic, mitul că Primăria Bucureștilui te poate propulsa la Cotroceni, fiindcă s-a întâmplat asta cu Băsescu. Doar că Băsescu chiar a avut niște chestii cu care să se laude (a curățat străzile de chioșcuri și a făcut ordine în haosul taximetriei), plus că, mai apoi, a profitat de ostilitatea pronunțată a unui consiliu local dominat de PSD. Firea trebuie să gestioneze 8 ani de haos creat de Oprescu și nu cred că are timp să întoarcă ce se întâmplă în Capitală în favoarea sa.


Șerban Alexandrescu

Punerea în funcțiune a “mega-bateriei” lui Musk din Australia. Un pariu, la propriu, câștigat spectaculos. Enormă, livrată ultra-rapid; și la o adică intră în grid fulgerător, dacă trebuie. Așa începe era solară. 

Debutul reformei “controlat-autoritare” din Arabia Saudită. Gorbaciovism regal calitatea I. Lucrurile astea de obicei nu sfârșesc niciodată așa cum era prevăzut în planul inițial. îți trebuie un băț foarte mare și gros ca să ții lucrurile pe făgaș. Prințul îl are. Însa doar o secundă dacă îl scapă pe jos…

Audierile companiilor “Big Tech” în Congresul Statelor Unite. Pentru prima oară tăvălite prin fulgi și catran în public. Pentru prima dată întrebate ce naiba e rahatul asta, “move fast and break things”. E începutul unei mari schimbari de discurs în societate vis a vis de consecințele reale ale abandonului în brațele “tehnologiei benevolente”.

Convertibilitatea în aur a Yuan-ului pe bursa din Hong Kong. Sau cum să îi bagi dolarului cuțitul în spate. Adică să îi bagi o țeapă în inima Americii. Pentru început, “daca e”, China poate începe să cumpere tot petrolul care îi trebuie cu yuani, nu-i mai trebuie dolari. Cu tot ce poate decurge din chestia asta, adică un uriaș și spectaculos efect de domino. Și dacă azi îi conving pe sauditi să accepte yuani (pardon, “renminbi”) de mâine o să ne uităm în fiecare zi la exchange-ul de la piață ca să vedem cât s-a facut yuanul.

“The Great Parliament Robbery”. Vuia, Nadia, Dragnea – adică români care fac ceva lucruri pe care lumea doar le-a visat, dar nu le-a crezut posibile vreodată. Pentru că nicăieri nu s-a mai transformat în realitate acest vis umed al oricarui borfaș – el și cu banda lui să ajungă să conducă o țară întreagă și să dea absolut toate legile care îl ajută să fure infinit și nepedepsit. Așa o premieră mondială absolută nu are cum să nu dea de gândit tuturor infractorilor care trăiesc și care se vor naște de acum încolo. E unic, colosal, fără precedent: confecționarea unei întregi legislatii pro-infracționale!

La ce să fim atenți? (din apropiere spre depărtare)

Extinderea USR. În 2018 underdog-ul iese de la cabine cu pieptul bombat, după foarte apreciata opoziție la “legile GIO”. Trebuie să capete masă musculară, trebuie să se măreasca, trebuie să-și facă perfuzii cu sânge proaspăt. Cine vine? Ce hram poarta? Pe cine câștigă? Cine îl infiltrează și cum îl infiltreaza? Se apleacă mai spre dreapta, mai pe stânga? După primul examen parlamentar vor veni durerile creșterii; it may not look pretty dar e un pas crucial – în contextul infracționalizării PSD-ului și a creștinării PNL-ului.

Ungaria “blocantă”. Cât și cum va mai putea trăi UE cu piatra asta în bocanc? Piatră care are drept de veto vis a vis de orice pedeapsă semnificativă pe care o poate administra diriginta clasei. Dar cum să scapi de derbedeu?

Iesirea lui Merkel din hibernare. Spre ce își va conduce proaspăt asamblata tricicletă parlamentară? Și ține oare drăcia asta la drum lung și hurducăita pe gropi?

Umflatul fasolei asiatice. China e asertivă, Arabia Saudita e asertivă, Iranul e asertiv, Israelul e asertiv, Rusia e asertivă… Ultima dată când au fost în lume atâția “asertivi” pe metru pătrat a pușcat atât de tare, că ne țiuie și astăzi urechile, când tragem clopotele centenare.

Articulează totuși cineva o ideologie pentru o stânga moderna, “post-sandersiană”? Vorba lui Beck: The insects are huge / And the poisons all been used… După mai bine de un an de covfefeală agresivă și venală, e clar că nu se poate construi un challenger decât pe o schelă ideologică nouă – care însă întârzie să apară deși se aude o bolboroseală din ce în ce mai zgomotoasă. Cert e că stânga veche nu se mai poate petici; cauciucul a expirat și și-a pierdut aderența. Construction time again.


Barbu Mateescu

Proclamarea independenței Cataloniei. O nouă provocare pentru Uniunea Europeană, și – după Brexit și Trump – încă un efect al situației de fapt din lumea post-criză economică. Fascinantă în special la discursul pro-independență este îmbinarea temelor concrete ale prezentului cu cele istorice, mitice, tradiționale.

Protestele din februarie împotriva OUG 13. Atât ca număr de participanți cât și ca extindere (număr de localități) fără egal în România acestui mileniu.

Înfrângerea la urne a curentului populist-eurosceptic în Olanda și Franța. Aș include aici și reziliența societății germane la schimbările masive din Europa ultimilor ani, scorul Alternativei pentru Germania la alegerile parlamentare fiind, totuși, de doar 12,6%. Cu încetineală dar cu precizie, societatea vest-europeană își construiește anticorpi la populism.

Reformele judiciare întreprinse de forțele politice aflate la putere în Polonia și, la final de an, în România. Dacă integrăm în imagine și ce se întâmplă în Ungaria, putem observa energia și enervarea unor clase politice corupte și autoritate, pentru care normele europene și cele democratice reprezintă piedici consistente în calea atingerii unui control complet asupra societății. 

Decesul regelui Mihai, fenomen care a generat sentimente atipice pentru acești ani la nivelul întregii societăți.

La ce să fim atenți în 2018,

Noi fenomene de tipul Colectiv, în special în București: accidente grave soldate cu multe decese, datorate parțial unei infrastructuri deficitare și învechite precum și nerespectării atribuțiilor de către instituții locale sau de stat. Impactul emoțional al acestui tip de eveniment va fi, după cum se poate intui, disproporționat.

Părăsirea guvernării de către coaliția actuală de guvernare. În legătură cu punctul 1 imediat de mai sus, dar și din motive de strategie politică, este mult mai rentabil pentru PSD și ALDE să lase din mână hățurile unei administrații ineficiente și de facto incontrolabile, blocând ulterior activitatea unui guvern minoritar pe modelul a ce s-a întâmplat în 2016 .

Demararea procedurii de impeachment a președintelui Trump, probabil finalizată abia în 2019, după alegerile parțiale din 2018 care vor reprezenta un duș rece pentru republicani.


Vlad Alexandrescu

2017, Falia tot mai adâncă din societate

Toată politica post-decembristă a României a fost mereu una diferită de restul Occidentului. În timp ce în Vest dezbaterea se purta pe mărimea și rolul statului în economie ori reglementarea și impozitarea companiilor, subiectele noastre s-au rezumat la alegerea dintre orientarea spre Occident vs. rămânerea în zona gri, ori la alegerea între anticorupție vs. mica înțelegere. 

Într-un mod ironic, acum România se aliniază țărilor dezvoltate măcar pe un subiect: falia politică ”Deschis vs. Închis”. Ori, dacă vreți, globalism vs. autarhism. 

Referendumul pentru definirea familiei, Coaliția pentru familie, euroscepticismul, statul paralel, demonizarea multinaționalelor, Centenarul Marii Uniri, toate astea conturează un tablou politic care seamnă mai mult cu 1990 și ”Nu ne vindem țara”, decât cu ceea ce aveam acum 10 ani. PSD-ul de acum nu mai e PSD-ul lui Geoană care voia să imite stânga europeană. PSD-ul de acum arată ca PiS sau FIDESZ, doar că ortodoxist, dacopat și mult mai populist. Cu o tușă evidentă de putinism.

Este societatea noastră destul de matură și puternică pentru a face față testului, așa cum cum a făcut-o Franța lui Macron? Ori vom sucomba într-un autoritarism naționalist pe model polonez sau unguresc? Asta va depinde de fiecare dintre noi.

2018, Dosarul Revoluției merge înainte

Pentru 28 de ani, statul român prelungește aceeași minciună. Cu toții știm cine sunt vinovații, dar nimeni nu este tras la răspundere. După o tergiversare de câteva decenii, apar primele semne că adevărul va ieși la iveală.

Parchetul Militar spune că a fost identificată sursa sunetului cu efect de panică emis în timpul discursului lui Ceaușescu, în 1987 armata română importând imitatoare pentru armamentul de infanterie.

S-a realizat edificarea parțială referitoare la declanșarea și executarea diversiunii militare începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989. Instaurarea psihozei teroriste prin dezinformări constante lansate prin intermediul TVR. Solicitarea de ajutor militar străin, din partea sovieticilor, coroborată cu situația militară alarmantă de-a lungul întregii frontiere de stat a României în 1989.

Toate astea vor ajunge probabil anul viitor în instanță. Pentru dreptate până la capăt s-ar putea să fie prea târziu, dar un lucru va putea fi totuși câștigat: adevărul.


Marius Ghincea

2017 a fost un an remarcabil, cu bune și cu rele, atât pe plan intern cât și extern. După un an atât de tumultuos, este destul de greu să selectezi 5 cele mai importante evenimente ale anului ce tocmai se încheie. Am acceptat însă invitația echipei editoriale Brrlog și am selectat 5 evenimente care, din punctul meu de vedere, au definit anul 2017 și vor avea un impact semnificativ în viitor.

Protestele din februarie 2017. Simbolul maturizării mișcărilor de stradă din România. Cauzate de adoptarea de către cabinetul condus de Sorin Grindeanu a OUG 13 și a intențiilor de grațiere si de modificare a Codului Penal, reprezintă cel mai important eveniment social și politic românesc din anul ce tocmai se încheie. Și este important nu neapărat datorită faptului că aceste proteste au reușit să ducă la aborgarea OUG 13, cât mai degrabă faptului că reprezintă, în opinia mea, simbolul maturizării mișcării de stradă. Ieșirea în stradă, în mod organizat, a peste un sfert de milion de oameni, în toate marile orașe ale țării, arată maturizarea și legitimitatea populară a mișcării anticorupție. Maturizarea protestelor de stradă arată și faptul că mesajele acestora sunt profund persuasive pentru aproape toate categoriile de populație urbană. În același timp a scos în evidență și clivajul din ce în ce mai pronunțat dintre urban și rural, care cauzează o polarizare a politicului și izolarea celor două grupuri în propriile bule sociale.

Retragerea SUA din Parteneriatul Trans-Pacific a oferit Uniunii Europene oportunitatea de a stabili standardele comerciale la nivel global. Decizia președintelui american, Donald Trump, de a retrage SUA din Parteneriatul Trans-Pacific (TPP), un acord de liber schimb între statele de pe ambele maluri ale Pacificului, cu excepția Chinei, este probabil cel mai important eveniment comercial de anul acesta.

Parteneriatul Trans-Pacific este un acord de liber schimb care facilitează comerțul dintre statele membre. Acest lucru se va realiza prin eliminarea taxelor vamale și a birocrației de import/export, precum și prin stabilirea unor standarde comerciale comune. La nivel strategic, marile economii ale lumii, în special SUA și UE, sunt interesate de astfel de acorduri pentru că (1) le deschid accesul către noi piețe de desfacere și (2) le permit să-și impună propriile standarde comerciale la nivel global.

Retragerea SUA din TPP, cel mai mare astfel de acord, și adoptarea unei abordări izolaționiste pe plan comercial slăbesc capacitatea SUA și a companiilor americane de a participa la stabilirea standardelor comerciale globale și le limitează accesul la piețele internaționale. Această decizie a administrației lui Donald Trump reprezintă o oportunitate nesperată pentru Uniunea Europeană, care are acum ocazia de a stabili practic singură standardele globale, în favoarea intereselor sale comerciale, și să izoleze competitorii americani ai companiilor europene.

Spre exemplu, ca urmare a acordului de liber schimb dintre UE și Japonia, toate automobilele din Japonia vor respecta standardele de producție ale UE, ceea ce va forța producătorii americani care exportă mașini în Japonia să își alinieze standardele de producție la cele europene. Asta cu atât mai mult cu cât UE a impus aceleași standarde și în acordul de liber schimb cu Canada, MERCOSUR și ASEAN. 

Mai mult decât atât, ca urmare a faptului că UE își impune standardul de protecție a „produselor cu indicație protejată” în toate acordurile de liber schimb pe care le încheie, doar producătorii europeni vor putea să exporte sau să comercializeze în Japonia sau Canada produse agricole de tipul parmezanului sau brânză feta. Asta înseamnă că producătorii americani nu vor mai putea exporta produse cu denumirea de „parmezan” sau „brânză feta” în țările cu care UE are încheiate acorduri de liber schimb. Iar UE încheie în ritm alert din ce în ce mai multe acorduri de liber schimb. Dacă SUA nu s-ar fi retras din TPP și ar fi continuat să încheie acorduri de liber schimb, interesele comerciale, în special cele agricole, ale UE ar fi fost profund afectate în Asia.

Demiterea guvernului Grindeanu și resurgența baronilor locali. Criza politică din primăvară, rezultată cu demiterea cabinetului condus de Sorin Grindeanu de chiar propriul partid, este un alt eveniment remarcabil pe plan intern. A fost primul caz din istoria recentă a României în care partidul de guvernământ își doboară propriul guvern. Dar mai relevant decât situația inedită creată de conflictul intern din PSD este faptul că Liviu Dragnea a trebuit să încheie un compromis cu liderii din teritoriu ai partidului pentru a rămâne în fruntea propriului partid. Deși nu există foarte multe știri pe această temă, comportamentul guvernării PSD din ultimele zece luni arată că binecunoscuții „baroni locali” au început să aibă o influență mai semnificativă la nivel național. Acest lucru este vizibil mai ales în componența cabinetului condus de Mihai Tudose, precum și a politicilor bugetare adoptate în ultimele luni, în speciale cele de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Eșecul populismului European în Franța și Germania. La nivel european, insuccesul partidelor de extremă dreapta, populiste, din Europa occidentală oferă o perioadă de respiro politic și oportunitatea de reclădire a Uniunii Europene în anii ce vor urma. Deși anul acesta au fost mai multe serii de alegeri în țările Europene, alegerile prezidențiale și legislative din Franța și Germania au captat cea mai mare parte a atenției publice europene și globale. Succesul relativ al forțelor centriste, mainstream, din aceste două state care constituie motorul binar al Uniunii Europene va asigura o relativă stabilitate politică în Europa, chiar și în lipsa formării, încă, a unui cabinet la Berlin. Succesul lui Emanuel Macron în Franța și relativul succes al Angelei Merkel în Germania creează cadrul pentru o relansare a proiectului european, cu o continuare a integrării, probabil cu mai multe viteze, a zonei euro și a uniunii ca întreg. 

Creșterea dobânzii de politica monetară SUA. Pe plan monetar, decizia Rezervei Federale a Statelor Unite ale Americii de a crește, după aproape un deceniu, dobânda de politică monetară reprezintă un eveniment economic de o semnificație care nu ar trebui subestimată, mai ales în țările în curs de dezvoltare. Rezerva Federală intenționează să crească gradual dobânda de politică monetară și în următorii doi ani, ceea ce înseamnă că perioada banilor ieftini, la discreție și a fluxurilor de capital care se deplasau către periferiile sistemului economic global se cam încheie. 

Cu cât dobânzile din SUA cresc, cu atât capitalurile din periferiile economiei globale vor tinde să se deplaseze către Statele Unite, atrase de dublul avantaj al dobânzilor în creștere și a puterii cursului de schimb al dolarului. Iar România se află, din păcate, cam pe la periferia intermediară a economiei globale. Asta înseamnă că, cel mai probabil, investițiile străine directe vor rămâne în continuare la valori reduse, piața financiară locală nu se va putea dezvolta, iar costul creditării populației și al statului va crește. Criza creditelor din lumea în curs de dezvoltare se va aprofunda, dar România este cât de cât protejată de dependența noastră de euro. Atâta vreme cât Banca Centrală Europeană continuă tipărirea de bani și menținerea dobânzilor sub zero, atunci situația României va fi afectată în proporții relativ reduse, dar nu vom mai avea spațiu de creștere în continuare.


Alexandru Evanghelidis

Explozia crypto. În februarie 2017 J.P. Morgan, Microsoft, Intel și alte în jur de 30 de bănci și giganți tech anunțau formarea unui consorțiu pentru dezvoltarea tehnologiei care stă la baza Ethereum, una dintre cele mai mari criptomonezi. Deși implicarea marilor bănci și afaceri contravine principiilor manifestului crypto-descentralist, care descrie cel mai bine care este visul original al comunității crypto, atenția crescută acordată domeniului de către mainstream a declanșat un fenomen care ar putea fi descris fie drept cea mai mare bulă financiară din istoria omenirii, fie cea mai mare schimbare de paradigmă. 

Rămâne de văzut dacă pleiada de crypto-monede apărute în ultimul an chiar va reuși să îndeplinească cerințele impuse de economia globală. În ciuda optimismului debordant al comunității de pasionați și investitori, cel mai greu cuvânt este în continuare cel al statelor, din ce în ce mai mult implicate în discuția publică pe subiect. Țări precum Rusia și Venezuela și-au anunțat chiar intenția de a dezvolta propriile crypto-monezi, dar oare va fi asta suficient ca să evite sancțiunile impuse de alte țări? UE pare să aibă deja o poziție față de asta: Mario Draghi, președintele BCE, a tăiat din scurt visele estonienilor de a-și face o crypto-monedă națională – “niciun stat membru nu își poate face introduce propria monedă; moneda zonei euro este euro”. 

Apoi, după toate investigațiile despre paradisurile fiscale în care își ascund banii marii corupți, am putea să ne așteptăm reacții din partea cetățenilor țărilor cu probleme mari cu corupția la o eventuală legiferare a acestor paradisuri fiscale virtuale. Oare în 2018 vom afla dacă Liviu Dragnea are bitcoins?

Intel și AMD au făcut echipă împotriva NVIDIA. Spre sfârșitul anului, doi dintre cei mai mari producători de microprocesoare din lume au anunțat că vor colabora pentru prima oară în câteva decenii, deoarece este cam singurul mod în care ar putea să țină pasul cu celălalt mare producător de produse din siliciu, Nvidia. Acesta din urmă a avut parte de un an financiar spectaculos, cu o creștere de 69% în prețul acțiunilor sale. Motivul creșterii n-a fost vreo înmulțire dramatică a numărului de gameri, ci a numărului de proto-inteligențe artificiale bazate pe rețele neuronale artificiale. 

La baza mult anunțatei și dezbătute revoluție AI stau algoritmi care existau de prin anii ‘70, dar care abia în ultimii ani au putut fi implementați eficient, datorită dezvoltării hardwareului. Acel hardware este GPU-ul (graphical processing unit), banala placă grafică din orice PC care, deși este mai “proastă” la făcut calcule decât CPU-ul, procesorul central, are avantajul de a putea face mult mai multe calcule simple simultan – de exemplu pot face în același timp milioane de înmulțiri element cu element, pentru milioanele de elemente din matricile care descriu o formă 3D, sau o rețea neuronală. 

Ascensiunea Nvidia arată cam cât de rapid evoluează domeniul inteligenței artificiale. Viitorul în care roboții ne înlocuiesc se apropie cu pași repezi, însă următoarea mare poveste s-ar putea să fie o sincronizare între lumea crypto și lumea AI. Înainte să ne ia joburile, s-ar putea ca roboții să ne ia bitcoinșii. 

S-au lansat multe rachete. SpaceX a avut un an bun, cu 16 din 16 lansări și recuperări reușite, primul an fără niciun accident. Îmbătat de acest succes, Elon Musk a anunțat că se gândește, mai mult sau mai puțin serios, chiar la transport de pasageri intercontinental folosind rachete. Ideea de a trimite oameni obișnuiți într-un mijloc de transport rezervat până acum piloților de avioane de vânătoare și specialiștilor care se antrenează luni de zile înainte de o decolare a fost primită cu ceva reticență de unii experți, dar e frumos să visăm. Musk nu e singurul care visează la rachete zburând între capitalele lumii, desigur. Pasiunea îi este împărășită de un tânăr nord-coreean care a avut și el un an bun în ce privește lansările de rachete. Deasemenea, undeva pe fundal, rușii și-au văzut de treaba lor și au testat cu succes un model nou de rachetă, urmașa uneia din timpul Războiului Rece. NATO i-a dat o poreclă simpatică – Satan 2

Cu siguranță, oamenii vor continua să lanseze rachete și în 2018. Să sperăm că doar înspre stele. 

Tergiversarea referendumului CpF. Pe plan local, unul dintre cele mai importante evenimente a fost de fapt non-evenimentul referendumului pentru modificarea Constituției, care ar fi trebuit să aibă loc deja. Dacă din declarațiile inițiale ale aleșilor puteam să ne așteptăm ca 2017 să fie punctul de început al teocrației mioritice, de-a lungul anului a devenit din ce în ce mai clar ce intenții are actuala putere față de inițiativa Coaliției pentru Familie. Cele 3 milioane de semnături par să fie ținute undeva într-un sertar în Parlament, iar referendumul a ajuns să mai fie menționat public doar în trecere, eventual în scenarii SF cum ar fi reinstaurarea monarhiei. Briceagul lui Damocles, atârnat de cureaua unor foști baroni locali. 

Dată fiind și activitatea redusă și haotică a inițiatorilor din ultimele luni, va fi interesant de văzut dacă se va mai întâmpla ceva relevant cu mișcarea pe care au creat-o. În urma sa, însă, încep să se vadă prin cotloanele Internetului, dar și în piață la proteste, primii vlăstari alt-right din țară. 

Cele peste 6600 amendamente ale USR. Am fost mereu printre primii care au criticat USR când era cazul (și nu numai), dar trebuie să recunosc că, în ciuda divergențelor ideologice, mă bucur că au ajuns în Parlament și că, iată, avem Opoziție. Din toată lupta lor, mai ales din ultima lună, am rămas cel mai impresionat de cele 6600 de amendamente cu care intenționau să blocheze procesul de adoptare a legilor justiției PSD. Nici tenacitatea de care au dat dovadă și nici tăria credinței în principiile lor nu m-au impresionat atât de tare precum numărul ăla uriaș, care mie îmi sună a ceva imposibil de făcut manual, aproape de pe o zi pe alta. Având în vedere că este un partid fondat de un matematician și populat de ITiști și tot felul de persoane inteligente, nu este exclus ca acele amendamente să fi fost generate algoritmic – nu ar fi deloc dificil.

Nu au reușit să înfrângă nesimțirea PSD cu acea mișcare dar s-ar putea să rămână în istorie ca primul partid care, într-o țară în care niciun site de instituție nu funcționează cum trebuie, a avut o tentativă de hacking legislativ. 


Elena Calistru

Începerea mandatului lui Trump. E clar că alegerea lui a pornit un mic haos și îngrijorări în legătură cu felul în care va reacționa de acum înainte America. Am văzut însă o democrație autentică la lucru – acolo vedem ce înseamnă un stat matur și cum, dacă ai checks&balances, deciziile nu ajung să stea în toanele unui singur om.

OUG 13, cele mai mari proteste de după revoluție nu au fost doar un exemplu minunat despre o societate care știe să lupte pentru valori, ci cred că au fost și o rază de speranță într-o Europă care părea gata să primească numai vești rele

Macron și un fel de "yes we can" european, cu teama dezintegrării sau pierderii visului european după Brexit, un soi de mini-speranță că poate vom găsi o cale de a face proiectul UE să funcționeze 

Valul de iliberalism din Europa Centrală și de Est, guvernării din Ungaria i s-au adăugat Polonia și România, care au dat din ce în ce mai multe dovezi că se luptă pentru titlul de cel mai obraznic copil din clasă. Da, peste tot a fost vorba despre justiție, dar și despre atacuri la ce e diferit sau la adresa societății civile

Trezirea și/ sau maturizarea societății civile, în multe locuri din lume (nu doar în România) din ce în ce mai mulți cetățeni ies în stradă, cer socoteală guvernanților, se mobilizează și se organizează. 

Ce urmează în 2018

Un an în care toată energia unor cetățeni nemulțumiți se va aduna și va stârni mici începuturi de revoluții.

Un an în care trebuie să avem maturitatea de a nu cădea în exces de naționalism în contextul centenarului (atenție, sunt și alegeri în Ungaria).

Un an în care finanțele publice sunt în risc de explozie din cauza unor decizii proaste.


  • Cu Elena poți urmări și epidosul 6 din seria de interviuri făcute de Gabriel Sandu, Funky Citizens @ Brrlog.

 
  • Dacă încă mai ai neclarități privind caracterul modificărilor legilor justiției, uite aici un explainer video.

 

Add comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Redactie

Brrlog este o publicație de jurnalism explicativ și satiră culturală. Sau jurnalism cultural și satiră explicativă, încă nu e clar.